Activitatea metabolică, de biosinteză a substanţelor proteice a plantelor, este diferită pe parcursul unei zile, respectiv în cursul celor 24 de ore.

Cunoaşterea acestei particularităţi are mare importanţă practică şi în domeniul tehnologiei producerii furajelor, în special la stabilirea momentului optim de recoltare sau păşunat al plantelor furajere, în vederea obţinerii unui furaj bogat în substanţe proteice.

Conţinutul în proteină în funcţie de momentul zilei

În cazul pajiştilor semănate formate din golomăţ şi lucernă sau golomăţ şi trifoi alb, conţinutul de proteină brută creşte constant în timpul zilei, iar spre seară se înregistrează conţinutul maxim, după care, pe parcursul nopţii, spre dimineaţă, are loc o descreştere pronunţată. De asemenea, în cazul amestecului format din timoftică şi trifoi roşu, s-a constatat aceeaşi tendinţă de creştere sau descreştere diurnă a conţinutului de proteină.

Această observaţie duce la concluzia că tipurile de pajişti semănate la care facem referire pot fi recoltate sau păşunate în orele de după-amiază spre seară, când plantele acumulează cantitatea cea mai mare de proteine. Aşa se explică de ce în unele ţări (Austria, Elveţia, Germania, Franţa) s-a extins sistemul de păşunat al animalelor după-amiaza, până seara târziu.

La amestecul format din raigras peren şi ghizdei, deoarece conţinutul de proteină brută creşte în timpul zilei, dar descreşte spre seară, recoltarea sau păşunatul se pot realiza în intervalul cuprins între dimineaţa devreme şi amiază. (Tabelul 1)

Tabelul 1
CONŢINUTUL DIURN ÎN PROTEINE

la diferite tipuri de amestecuri de graminee şi leguminoase perene

Conţinutul în proteină brută şi vârsta frunzelor

În alegerea momentului optim de recoltare sau păşunat al pajiştilor semănate, trebuie să se ţină seama şi de fenofaza de dezvoltare a plantelor, care se corelează cu un anumit conţinut de proteină brută.

Astfel, conţinutul în proteină brută al frunzelor se diferenţiază în funcţie de poziţia acestora pe lăstar sau tulpină: frunzele mai tinere, din vârful lăstarilor, au un conţinut de proteină brută cu 20-30% mai mare decât frunzele bătrâne, aşezate la baza lăstarilor.

Această situaţie se explică prin faptul că în intervalul de 10-15 zile de formare a unei noi frunze, frunzele bătrâne îşi diminuează capacitatea de biosinteză a proteinelor. În consecinţă, o întârziere cu circa două săptămâni a recoltării sau a păşunatului pajiştilor semănate, duce la scăderea puternică avalorii nutritive a furajului. (Tabelul 2)

Tabelul 2
CONŢINUTUL ÎN PROTEINE, ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTA FRUNZELOR

Valoarea furajeră a pajiştilor semănate în timpul anilor de vegetaţie

Valoarea furajeră a pajiştilor semănate scade proporţional cu înaintarea acestora în vegetaţie. Din acest punct de vedere, conţinutul de proteină brută înregistrează o scădere pronunţată în ultimii ani de producţie faţă de primul an, respectiv între 20 şi 50%. Această constatare se bazează, în mare parte, pe scăderea activităţii metabolice a plantelor înaintate în vârstă, cât şi a diminuării elementelor nutritive şi mai ales a azotului din sol.

Pentru atenuarea acestui efect se impune păstrarea echilibrului dintre speciile de graminee şi leguminoase perene care formează structura floristică a pajiştii, prin aplicarea unei fertilizări optime, chiar şi în ultimii ani de folosinţă a pajiştii semănate. (Tabelul 3)

Tabelul 3
CONŢINUTUL ÎN PROTEINE, ÎN PERIOADA ANILOR DE PRODUCŢIE

Valoarea economică a pajiştilor semănate

Importanţa pajiştilor semănate, formate din graminee şi leguminoase perene, rezultă şi din datele prezentate în Tabelul 4, unde se analizează eficienţa economică a fânului de raigras peren şi trifoi alb în raţia furajeră a vacilor de lapte. Astfel, costul laptelui produs este de 3-5 ori mai scăzut în variantele în care se introduce în raţia furajeră fânul de pajişte provenit din cultura de raigras peren şi trifoi alb.

Aceasta demonstrează că un fân de calitate, provenit dintr-o pajişte semănată, formată din graminee şi leguminoase, poate suplini necesarul de proteine provenit din şrotul de soia.

Tabelul 4
EFICIENŢA ECONOMICĂ A INTRODUCERII FÂNULUI DE RAIGRAS PEREN = TRIFOI ALB ÎN RAŢIA FURAJERĂ
Exemplu: fermă de 40 de vaci cu o producţie medie de 20 l lapte/zi