În furajarea caprelor, grăunţele sau amestecul de concentrate nu se vor distribui niciodată direct pe pardoseală sau pe pământ, ci doar în hrănitori. Pentru astfel de componente furajere se poate utiliza un hrănitor simplu, confecţionat prin secţionarea unei ţevi metalice pe lungime. Diametrul ţevii trebuie să fie de 7,5-10 cm pentru iezi şi de aproximativ 35 cm pentru caprinele adulte.
Lungimea hrănitorului se va dimensiona în funcţie greutatea lui. Dacă este prea mare, va constitui un impediment la mutarea într-un alt spaţiu. Caprele ingeră grăunţele cu lăcomie ceea ce le poate cauza probleme digestive. Compartimentarea frontului de furajare la 30-40 cm/animal prin aplicarea unor brăţări metalice (inele din fier beton) limitează consumul unor cantităţi mari de furaj concentrat de către caprele dominante.
Hrănitoare pentru fibroase şi grosiere
Fânul se administrează, la liberă alegere, în hrănitoare tip scară. Se găsesc foarte multe variante constructive, dar cum caprele sunt notorii în ceea ce priveşte risipirea fânului, acesta trebuie să fie cel mai important factor care trebuie luat în considerare la construirea unui hrănitor.
Se va proceda astfel încât caprele să nu poată urca înăuntru (vezi foto), pentru a evita contaminarea furajului. Dar, în acelaşi timp, animalele trebuie să ajungă uşor la furaj pentru a-l consuma.
Spaţiul prin care caprele au acces la fibroase poate avea forma unei găuri de cheie (broasca uşii) cu 17,5 cm diametru în partea rotundă (situată sus) şi 10,5 cm în partea dreptunghiulară (situată jos). Capra trebuie să se întindă pentru a introduce capul prin spaţiul rotund, după care gâtul alunecă în jos prin spaţiul dreptunghiular, blocând capul în hrănitor. Acest mod de a constrânge animalul putem să îl folosim şi în acţiuni precum mulsul sau ajustarea copitelor. Se pretează la caprele fără coarne sau la cele cu coarne mici.
Un alt model de hrănitor este cel bazat pe utilizarea unor stinghii sau bare care să împartă frontul de furajare. La hrănire, caprele vor sta cu picioarele din faţă pe un stativ, de regulă din lemn, situat în faţa hrănitorului şi dispus la câţiva centimetri de la pardoseală.
Pentru a putea consuma furajul, capra trebuie să-şi bage capul prin spaţiul a două stinghii aşezate oblic într-un unghi de 63o (lateral). Deschizătura dintre bare (stinghii) are o mărime în funcţie de vârsta animalelor: 10 cm pentru iezi; 14-18 cm pentru caprele mature (în funcţie de mărimea coarnelor) şi 20-23 cm pentru ţapi.
La acest tip de hrănitor, unghiul e foarte important. În mod obişnuit, capra apucă o cantitate mare de fân şi se trage înapoi, aruncând jumătate pe pardoseală, pe care, ulterior, refuză să o consume. Prin înclinarea barelor, capra trebuie să-şi răsucească puţin capul pentru a ajunge la furaj.
După ce apucă fânul, animalul nu poate trage repede capul înapoi, deoarece se va lovi cu urechile şi coarnele de bare, uitând să se răsucească, ceea ce le creează o senzaţie neplăcută. În câteva zile ele se vor dezobişnui de a se trage înapoi şi vor sta cu capul în interiorul hrănitorului atât timp cât consumă furaj.
Faţă de perete (în plan vertical) se va asigura o înclinare a barelor la un unghi de 30 de grade. Şipcile pot fi dispuse şi paralel, însă risipa de furaj va creşte. În partea inferioară poate fi prevăzută o ladiţă pentru distribuirea grăunţelor.
Unii crescători amplasează hrănitorul la o înălţime de aproximativ 1 m de la pardoseală, pentru a obliga caprele să urce cu membrele anterioare pe bordura de scândură din partea inferioară şi, în acest mod, să le împiedice să sară înăuntru. În acest caz este de prisos construcţia lădiţei pentru grăunţe. La iezi, înălţimea dispunerii hrănitorului e mai mică, în funcţie de dezvoltarea corporală a acestora.
În figurile 1-6 sunt ilustrate diferite tipuri de hrănitori pentru distribuirea fibroaselor. Se poate observa că barele sunt dispuse sub diferite unghiuri pentru a evita risipirea fânului. Caprele introduc capul printre bare şi, din cauza coarnelor, nu îl pot trage brusc după ce apucă o gură de fân.
Surse foto şi figuri: www.tmbauman.com, www.sydell.com, www.affordablebarns.com, www.istockphoto.com
EXPO LIVEZILE 2012, EDIŢIA I
În ziua de 22 aprilie, în parcul Bisericii Evanghelice din centrul comunei Livezile, judeţul Bistriţa-Năsăud, a fost deschisă prima ediţie a expoziţiei zootehnice Expo Livezile, organizată de Asociaţia Crescătorilor de Taurine Dorolea, Primăria şi Consiliul Local Livezile, A.C.T Bistriţa-Năsăud, A.N.A.R.Z, Biagen Select Bistriţa şi OARZ Bistriţa-Năsăud.
Harnicii crescători de animale din comună au prezentat la expoziţie 61 capete de taurine, 170 de ovine, 10 caprine, 10 cabaline şi 15 câini.
Premiile acordate au însumat 5900 lei. Marele premiu, de 200 de lei, l-a primit crescătorul de taurine Traian Moişan din Dorolea. Printre premianţi au mai fost: Dănilă Ionaşcă din Cuşma, Ion Trişcă din Livezile, Florin Griga din Cuşma, Maria Moldovan din Valea Poienii, Ioan Dedean din Dorolea, Ioan Simionca din Livezile şi Paul Pop din Livezile.
Această primă ediţie a expoziţiei de animale organizată în comuna Livezile, străveche aşezare situată la Poarta Ţării Bârgaielor, cu buni gospodari care îşi cresc animalele în poienile munţilor Bârgău şi Călimani, a fost o acţiune necesară şi meritorie pentru organizatori, cu scopul stimulării dezvoltării zootehnice private.
Niculae VRĂSMAŞ
