Ultimele toamne au demonstrat că încălzirea globală nu este o gogoriţă, ci un fenomen care se manifestă, ne afectează şi ne forţează să căutăm singuri soluţii.

Seceta generalizată la nivelul întregii ţări este realitatea crudă la care fermierii români trebuie să reacţioneze, să se adapteze cât mai repede cu putinţă şi să găsească soluţii.

Păstrarea apei în sol prin orice mijloace va deveni primul obiectiv al celor care va trebui, într-un fel sau altul, să continue să lucreze pământul, să facă agricultură. Unii fermieri au reuşit, încă din anul trecut, să lucreze terenul astfel încât să menţină în sol suficientă apă pentru a asigura rapiţei şi cerealelor de toamnă umiditatea necesară răsăririi.

Aratul – în agregat cu un dispozitiv de tip pacomat, care să facă o primă mărunţire – chiar în ziua recoltării plantei premergătoare este esenţial în încercarea de a nu lăsa solul descoperit, expus soarelui şi vântului. Imediat după arătură, o altă mărunţire şi lucrare cu utilaje complexe, care să mărunţească, dar să şi compacteze solul – suficient pentru a închide capilarele – va crea un pat germinativ suficient pentru rapiţă.

Dacă după aceste lucrări vor veni ploile şi miriştea se va dezvolta, fermierului îi va fi uşor să aleagă între o intervenţie chimică sau mecanică, în funcţie de condiţiile concrete din teren. Dacă seceta se menţine, mărunţirea suficientă şi apa protejată prin acest tip de lucrări ale solului vor fi suficiente pentru o bună răsărire.

Managementul resturilor vegetale

Prin încorporarea paielor de la cultura premergătoare (în cele mai dese cazuri – o cereală păioasă) în stratul activ al solului, acesta din urmă va mineraliza aceste resturi vegetale, completând necesarul de minerale, îşi va îmbunătăţi structura şi, de ce nu, va facilita pregătirea rapidă a terenului.

Pentru rapiţa de toamnă, în perioada germinării şi în cea de dezvoltare a plantulelor, o problemă poate fi dimensiunea de tocare a paielor, care poate influenţa puternic gerninarea şi dezvoltarea precoce. Dacă în cazul încorporării în sol a paielor tocate fin, germinarea seminţelor de rapiţă poate fi afectată cu până la 10%, în funcţie de cantitate, în cazul tocării grosiere, pierderea poate fi între 30%, în cazul încorporării unei cantităţi de 2,5 t/ha, până la 70%, la o cantitate de 10 t/ha de paie.

Fertilizarea

Cantităţile de îngrăşământ aplicate culturii de rapiţă de toamnă trebuie stabilite în funcţie de fertilitatea solei şi de situaţia concretă din teren. Pentru întreaga perioadă de vegetaţie, dozele de îngrăşăminte minerale recomandate sunt: 50-80 kg P2O5 s.a./ha, 30-80 kg K2O s.a./ha, 80-130 kg N s.a./ha, 20-30 kg S s.a./ha şi 1,5-1,7 kg B s.a./ha.

Dintre acestea, fosforul, potasiul şi o parte din azot – nu mai mult de o pătrime din doza totală (fără a lua în calcul cantitatea necesară mineralizării resturilor vegetale) – se aplică în toamnă la pregătirea patului germinativ.

Hibrizii KWS – producţii de peste 5000 kg/ha

Hibrizii de rapiţă KWS – printre cei mai performanţi din piaţa din România – pentru a-şi manifesta potenţialul maxim de producţie trebuie să aibă o densitate de 35-50 plante/mp, 5-8 ramificaţii pe fiecare plantă, 120-180 silicve pe plantă, 16-22 boabe în fiecare silicvă şi o greutate de 4-9 g la o mie de boabe, toate acestea pentru producţii care să depăşească 5000 kg/ha – perfect accesibile cu aceşti hibrizi.

În funcţie de condiţiile climatice, de rezerva de apă din sol şi de viteza de dezvoltare a hibridului în toamnă, data semănatului poate fi între 20 şi 25 august până la 15-20 septembrie.

Dintre hibrizii KWS, Triangle, Tassilo şi Traviata au un ritm de dezvoltare moderat în toamnă iar însămânţarea lor trebuie făcută în prima parte a epocii de semănat; Brutus, Turan şi Timber – hibrizi cu ritm bun de dezvoltare în toamnă – trebuie semănaţi la mijlocul epocii; Kodiak şi Hybrirock – care au cel mai rapid ritm de dezvoltare în toamnă – trebuie semănaţi în ultima parte a epocii de semănat