Mulţi cultivatori de cereale se întreabă dacă în perioada toamnei pot apărea probleme cauzate de atacul dăunătorilor… Ei bine, pentru astfel de dileme nu există un singur răspuns sau o reţetă „magică”. Evoluţia insectelor dăunătoare este strâns legată atât de condiţiile de mediu, cât şi de respectarea verigilor tehnologice din anii precedenţi.
Spre exemplu, numai în luna septembrie, condiţiile climatice au fost foarte variabile: am avut zone cu exces de umiditate, chiar terenuri inundate, dar şi zone unde seceta excesivă s-a menţinut.
Sămânţa tratată şi rotaţia culturilor ţin departe dăunătorii
În zonele de sud, sud-est, est sau în Câmpia de Vest, principalul dăunător al grâului şi al orzului de toamnă este gândacul ghebos (Zabrus tenebrioides). Atacul larvelor este favorizat de umiditatea ridicată a solului şi de temperaturile moderate ale aerului. Înainte de generalizarea tratamentului seminţelor, în anii ´50-´60, densitatea acestui dăunător ajungea la peste 100 de larve/mp. În multe situaţii, grâul era întors în toamnă din cauza atacului larvelor gândacului ghebos. Odată cu introducerea tratamentului seminţei ca verigă tehnologică, nu s-au mai întâlnit atacuri atât de puternice.
În schimb, acum avem de-a face cu alte situaţii păguboase, cauzate de semănatul grâului în monocultură. În urma cercetărilor efectuate la INCDA Fundulea, cele mai mari atacuri ale larvelor gândacului ghebos se înregistrează la cultura grâului sau a orzului semănată în al treila an de monocultură, dar valori ridicate ale atacului se pot întâlni şi în al doilea an de monocultură. În schimb, dacă grâul urmează după soia, mazăre, porumb sau după floarea soarelui, atacul este zero.
Spor de producţie de minim 10%
Acolo unde nu se poate respecta rotaţia culturilor, se recomandă tratamentul seminţelor cu un insecticid sau insectofungicid. În toate experienţele, efectuate în mai multe zone ale ţării (Fundulea, Mărculeşti, Secuieni, Albota etc), s-a demonstrat că eficacitatea tratamentului seminţei este mai mare sau egal cu 95% iar sporul de producţie depăşeşte 10%.
Alt grup important de insecte dăunătoare sunt viermii sârmă (Agriotes spp.). Aceştia se întâlnesc în toată ţara, dar mai ales în zonele cu soluri grele şi umede. Atacuri mari apar în zonele unde grâul sau orzul este cultivat în monocultură. Umiditatea ridicată a solului şi temperaturile mai scăzute ale aerului favorizează acest dăunător. Se recomandă respectarea rotaţiei culturilor, evitarea, pe cât posibil, a monoculturii şi efectuarea tratamentului seminţelor. În caz de infestare puternică, sămânţa tratată are o eficacitate de cel puţin 85%.
Vectori pentru transmiterea virozelor
În toamnele călduroase şi secetoase, putem avea probleme cu atacul afidelor. Pe lângă pagubele directe pe care le pot produce, afidele pot fi vectori pentru transmiterea virozelor, cea mai periculoasă fiind îngălbenirea şi piticirea orzului (Barley yellow dwarf virus). Ca şi în cazul celorlalţi dăunători de toamnă, atacul afidelor este favorizat de monocultură.
Să nu producem insecte dăunătoare!
Având în vederea multitudinea dăunătorilor care pot ataca plantele abia răsărite în toamnă, precum şi instabilitatea condiţiilor de mediu, se recomandă respectarea tratamentului seminţei. Această verigă tehnologică de bază va ţine populaţia dăunătorilor sub control, de la un an la altul, la un nivel la care nu se produce atacul sau dacă totuşi se produce, acesta va fi nesemnificativ din punct de vedere economic. În caz contrar, mai ales în zonele unde se practică monocultura, pe lângă cereale, vom produce şi… insecte dăunătoare.
