Sistemul digestiv al caprelor este mai scurt și furajul nu stagnează suficient de mult pentru a obține o digestie ridicată. Datorită gurii mici și buzelor foarte flexibile, caprele selectează părți din plante foarte crude (ușor digerabile) și le evită pe cele al căror conținut în celuloză este mai ridicat.
În efective mai mici, caprele pot fi folosite pentru „a curăța” și a ameliora pășunea pentru ovine și bovine prin consumul unor plante toxice pentru oi și vaci și al puietului arboricol, ceea ce favorizează pătrunderea luminii până la covorul ierbos. Suprapășunatul determină: scăderea cantității de furaj disponibil pentru capre, distrugerea covorului vegetal, expunerea solului la eroziune, creșterea riscului pentru ingerarea larvelor unor paraziți, crearea de goluri în vegetație care vor fi ocupate de buruieni invazive.
Particularități de digestie
Dintre toate speciile de rumegătoare, capra dispune de o multitudine de microorganisme capabile să secrete enzime care digeră celuloza. Așa se explică de ce capra poate digera furaje bogate în celuloză (grosiere, scoarță de copac, ghindă etc.) atunci când hrana suculentă nu este disponibilă. Bacteriile și protozoarele din rumenul caprelor condiționează alcătuirea rației. Modificarea bruscă a dietei are ca efect, de cele mai multe ori, îmbolnăvirea animalelor.
Noii componenți ai rației determină schimbarea pH-ului ruminal care poate omorî microorganismele. Ca urmare, digestia hranei nu se face la parametrii normali, aceasta ajunge în intestin fără a putea fi absorbită, ceea ce mărește tranzitul intestinal și duce la diaree. Din această cauză, hrana se schimbă progresiv, distribuind cantități mai mici în primele zile. Uzual schimbarea regimului de hrană se face în decurs de 8-12 zile.
Preveniți risipa de furaj
În creșterea intensivă a caprelor se folosesc suculente, fibroase și concentrate. Cea mai mare problemă este găsirea unor soluții constructive pentru hrănitori în vederea limitării risipei. Când se hrănesc cu fân, caprele au tendința să apuce cât mai mult, după care se îndepărtează de jgheab.
Fânul căzut pe jos este ulterior călcat în picioare și nu va mai fi consumat. De asemenea, dacă anumite ingrediente din amestecul de concentrate sunt preferate de animale, acestea vor împinge din jgheab grăunțele care nu le plac. În cazul în care nu se iau măsuri pentru limitarea risipei de furaj, pierderile ating valori cuprinse între 30 și 50%.
Dacă furajul este distribuit în hrănitori, este foarte important să se asigure frontul individual de furajere, pentru a evita ca animalele dominante să le înlăture cu ușurință pe cele cu o stare de întreținere mai precară. Barele metalice folosite pentru delimitarea spațiului de hrănire se vor monta oblic, astfel încât caprele să fie obligate să răsucească capul pentru a ajunge la furaj. După ce apucă fânul, ele vor uita să facă aceeași mișcare și își vor freca urechile de bare, ceea ce este neplăcut pentru ele. Într-un timp scurt vor renunța să se tragă înapoi și vor rămâne cu capul în hrănitori atâta timp cât se hrănesc.
Animalele refuză să consume furajele umede, mucegăite sau contaminate cu fecale și/sau urină. Adăparea trebuie asigurată de cel puțin 3-5 ori pe zi din surse verificate sub aspectul potabilității, deoarece caprele nu consumă cu plăcere sau chiar refuză apa murdară sau cu miros.
ȘTIAȚI CĂ…
• Cheia adaptabilității caprelor în diferite zone ale lumii o constituie abilitatea acestora de a căuta hrana. Datorită dietei foarte diversificate, specia caprină a fost deseori „acuzată” că a stat la baza aridizării unor vaste regiuni ale globului. Însă, există și alte specii de animale care produc același efect.
• Dacă vegetația este abundentă, caprele nu consumă plantele în totalitate, ci doar părțile mai suculente și mugurii.
• Consumul de plante pe o pășune este influențat de: vârsta, mărimea și nivelul productiv al caprei; sănătatea animalului; preferința pentru anumite plante; condițiile meteo; palatabilitatea plantelor; digestibilitatea plantelor în funcție de stadiul lor de vegetație.
• Caprele din rasa Angora utilizează aproximativ 30% din durata unei zile pentru hrănire la pășune. Din aceasta, o treime reprezintă hrănirea propriu-zisă și două treimi, căutarea hranei. Jumătate din zi se odihnesc, 10% rumegă și 10-12% se plimbă. În schimb, caprele din rasa Sannen se hrănesc aproximativ 20% din durata unei zile, 25% din timp rumegă, 20% se plimbă, 22-24% din zi îi revine odihnei (culcate sau în picioare) și 11% din timp înseamnă somn.
