Prins în mirajul străinătății, Mircea Groza a sperat că modelul occidental ar putea face casă bună cu pământul românesc. Însă, lucrurile nu au mers deloc așa cum și-a imaginat el. “Mi-am cultivat sămânța succesului, fertilizând-o cu ideile fermierilor străini și, udată cu încurajarea lor, mi-am luat soarta în propiile mâini. Fără a sta la mila circumstanțelor, am vizitat ferme din Austria, Italia, Germania și am ajuns să lucrez în mai multe ferme vegetale din Spania – 2 ani și jumătate -, unde mi-am dezvoltat obiceiul de a extrage învățăminte din viața de zi cu zi a fermierilor străini. Am lucrat în peste o sută de sere (…) reușisem să mă integrez excepțional de bine… Gândul meu zbura însă la ferma mult visată, așa că m-am întors în România surprinzător de optimist că voi implementa un proiect cu maxim de profesionalism și de eficiență”, ne-a scris Mircea Groza.
„Alerg de unul singur și ies mereu pe locul al doilea”
Entuziasmul agricultorului a pălit încă de la primele obstacole apărute în încercarea de a accesa un proiect cu finanțare europeană pe Măsura 112 din PNDR 2007-2013. Birocrația și legile stufoase au fost piedici majore care l-au întors constant din drum. „Fermierii testează pământul înainte de a-l semăna, semințele sunt prea prețioase pentru a se risipi, de aceea fermierii ar trebui lăsați să muncească, nu să umble aiurea pe drumuri. Dacă, în acești trei ani în care s-a derulat proiectul, mă concentram numai pentru a produce în fermă, aduceam un venit statului român prin taxe și impozite mai mare decât suma alocată prin proiect. Mă doare sufletul că mi-au rămas nerecoltate culturi de cartof, porumb, soia, pomii sunt neprotejați, dar cui să îi spun că alerg mereu de unul singur și ies de fiecare dată pe locul al doilea?”, se întreabă necăjit micul agricultor.
Sclavul agriculturii, dator vândut
Dintr-o datorie în alta, clujeanul se gândește cu groază la tot ce presupune un nou început: noi lucrări, inputuri și utilaje, toate… pe datorie! „Cum putem începe noul an agricol, când noi am primit doar 38 de bani pe kilogramul de porumb, avem 80 de tone de cartofi pe care nu îi putem vinde, nu am arat aproape deloc, nu este făcută revizia la utilaje, nu avem bani de motorină, nu am achitat în întregime plata la arendă și nici transportul cerealelor din câmp. (…) Degeaba am produs 90 de tone de cartofi fertilizați în mare parte cu gunoi de grajd, degeaba am achiziționat sămânța de la Institutul de Cercetare de la Brașov și am respectat cu strictețe programul cu nenumărate tratamente, dacă nici măcar cu doar 0,40 lei/kg nu avem cui vinde producția de cartof. În fața băncilor denotă că suntem manageri nepricepuți și nicidecum că nu avem un sistem de vânzare bine pus la punct. Când am înființat culturile știam precis prețul cuvenit pentru fiecare hectar investit, însă acum nu am certitudinea că pot vinde măcar un kilogram de cartofi. Prețul porumbului a fost foarte mic și nu ne-am acoperit nici măcar cheltuielile cu sămânța, inputurile și manopera de recoltare”, a adăugat Mircea Groza.
Apel la demnitate și la competență!!!
În cele din urmă, fermierul face apel la demnitate și la competență. Este tot ce mai așteaptă de la cei care se află acum la cârma agriculturii românești. Este convins că nu e singurul fermier din țară care ar adresa ministrului Agriculturii următorul mesaj: „Domnule Ministru, nu vrem milă, dați dovadă de demnitate, competență și respect! (…) Probabil veți spune că este un caz izolat, însă cunosc alte câteva zeci de persoane tinere din România care au început să acceseze fondurile UE și din cauza problemelor întâmpinate au renunțat. Sau alții vor să o facă (să acceseze fonduri europene – n.r.), dar nu au posibilități financiare, și vă rog să mă credeți că sunt adevărați fermieri, tineri harnici și destoinici, nu pionii nimănui, de aceea îi voi mobiliza și pe dânșii la o întrevedere directă cu dumneavoastră ca să ne demonstrați ce înseamnă cu adevărat instalarea tinerilor fermieri în mediul rural!”, conchide micul agricultor din Turda.
