Hrănirea este cel mai important factor care condiționează (50-90%) producția de lapte la capră, având o influență imediată asupra cantității și calității laptelui.
Lactația reprezintă perioada cu cele mai mari cerințe nutritive în ciclul productiv al caprei. Deși odată cu debutul lactației capacitatea de ingestie crește treptat, caprele nu pot, în majoritatea cazurilor, să consume suficiente nutrețuri pentru a face față cerințelor fiziologice de energie în primele săptămâni de lactație și sunt obligate să utilizeze rezervele corporale de grăsime. Pentru necesarul de proteină și de substanțe minerale, rezervele corporale sunt foarte mici și deci furajele ingerate trebuie să le conțină la nivelul necesarului. La sfârșitul gestației, dar mai ales la începutul lactației, echilibrarea balanței energetice se face prin metabolizarea grăsimii interne (conține 39MJ/kg) cu o eficiență de 70-75%.
Așadar, refacerea rezervelor organismului în perioada de repaus mamar, care se suprapune cu ultimele 2-3 luni de gestație, este o condiție esențială pentru obținerea, în faza ascendentă a lactației, a unei producții de lapte la nivelul potențialului lactogen. Atenție la supraalimentație în această perioadă, pentru ca animalele să nu se îngrașe, evitând apariția cetonemiei de gestație cu 2-3 săptămâni înainte de fătare.
Adăparea influențează preponderent producția de lapte, apa fiind principalul component al acestuia. Caprele care au apă la discreție dau o producție de lapte cu 5-10% mai mare decât în cazul adăpatului de două ori pe zi la surse de apă de suprafață. Apa trebuie să fie curată, la temperatura de 10-20oC, salubră, asigurată din surse verificate, nepoluate.
Diminuarea consumului de apă (temperatura prea ridicată sau prea scăzută a apei, gust respingător, adăparea la intervale mari) determină reducerea consumului voluntar de hrană și a producției de lapte. Capra are nevoie în medie de 3 litri de apă pentru fiecare kg de substanță uscată ingerată, revenind în stabulație 7-10 l/zi, iar la pășune, 3-6 litri/zi, în funcție de producția de lapte.
Durata lactației este un factor major al producției totale de lapte și, în mod special, al producției de lapte marfă. Durata lactației este puternic condiționată de rasă, individ, nivel de selecție, de nivelul de furajare, de vârstă, și de sistemul de reproducție.
La capre durata lactației este de 7-10 luni, depinzând mai mult de posibilitățile de furajare decât de rasă. Biologic este posibil ca lactația să fie prelungită până la 6-7 săptămâni înainte de fătare, dar, după montă producția de lapte scade progresiv și trebuie acordat suficient timp pentru refacerea țesutului glandular secretor.
Durata fazei de alăptare variază în limite foarte largi în funcție de sistemul de înțărcare adoptat. În primele 3-4 săptămâni, caprele bine pregătite pentru lactație produc mai mult lapte decât poate suge un ied, iar după această vârstă, prin consumul suplimentar de furaje oferite iezilor, frecvența alăptărilor scade. La o lună după fătare, la capre se practică mulsul unei jumătăți a glandei mamare. Prin înțărcarea iezilor după prima lună de viață sau prin practicarea unui muls pe zi, chiar în perioada de alăptare, se mărește producția de lapte marfă și cantitatea totală și se prelungește durata lactației.
La caprele cu producții mari de lapte și care au un sigur ied, o perioadă lungă de alăptare are influență negativă asupra producției de lapte. Din contră, la femelele cu doi sau mai mulți produși, durata de alăptare influențează pozitiv producția de lapte, deoarece aceștia sug mai des și pot consuma tot laptele produs de glanda mamară.
Vigoarea și dezvoltarea corporală a produșilor condiționează sever cantitatea de lapte supt. Potențialul genetic al iedului de a consuma laptele (exprimat prin vigoare și dezvoltare corporală) are o influență asupra producției de lapte chiar mai mare decât potențialul genetic al caprei de al produce. Iezii viguroși și bine dezvoltați consumă de 4-5 ori mai mult lapte decât cei slab dezvoltați.
Sistemul de muls. Mulsul manual se poate face mai complet, comparativ cu cel mecanic. Efectul benefic al mulsului manual este mai evident imediat după înțărcarea iezilor, când se obține o cantitate de lapte mai mare cu 10-30% și cu un procent de grăsime de mai ridicat. Mulsul manual este o activitate de uzură, care necesită un mare consum de energie. Aceste considerente și necesitatea obținerii unui lapte mai igienic au impus totuși mulsul mecanic.
Durata mulsului individual este strâns corelată cu modul în care are loc ejecția laptelui. Caprele care alăptează au reflexul de ejecție, dar odată cu trecerea de la supt la muls, mai ales la mulsul mecanic, acet reflex se reduce și se reinstalează treptat în următoarele săptămâni. Așa se explică de ce după înțărcarea iezilor producția de lapte scade cu circa 30%, după care revine la normal.
Ejecția laptelui este controlată neurohormonal. Impulsurile nervoase provocate de mâinile mulgătorului sau de paharele colectoare pornesc de la nivelul glandei mamare și ajung în partea posterioară a hipofizei care eliberează în circulația sanguină hormonul ocitocină. Acest hormon ajunge odată cu sângele atât la mușchii netezi din canalele galactofore, în prima fază (30 secunde), cât și la nivelul celulelor mioepiteliale ce înconjoară alveolele glandulare (reflexul de ejecție), în faza următoare (până la 90 secunde) provocând contracția acestora.
Factorii stresanți ce apar pe parcursul mulsului induc eliberarea adrenalinei după circa 60-90 secunde de muls. Această vasoconstricție a vaselor de sânge produce o reducere a cantității de sânge, dar și de ocitocină, permițând relaxarea mușchilor netezi și a fibrelor mioepiteliale și, ca urmare, retragerea laptelui în cisterna și în alveolele glandulare ale ugerului.
Durata mulsului la capre este de 1-5 minute, în funcție de producția de lapte și de sistemul de muls.
Intervalul între mulsori influențează producția zilnică, cantitatea totală și calitatea laptelui. Secreția maximă de lapte se realizează în primele 12 ore după mulgere, perioadă în care glanda mamară se umple cu lapte și presiunea intramamară inhibă sinteza și secreția laptelui. Aplicând numai o mulsoare zilnică, producția de lapte se reduce cu 35-60% iar lactația se scurtează.
Sporul de producție obținut prin aplicarea unei mulsori în plus trebuie să compenseze valoric efortul depus pentru a justifica economic această acțiune. Creșterea volumului glandei mamare, pentru a efectua numai 1-2 mulsori pe zi, a devenit un obiectiv prioritar în selecție, atât la oi, cât și la capre.
RESPECTAREA PROGRAMULUI ZILNIC
Odihna este absolut necesară pentru a permite animalelor rumegarea furajelor ingerate și pentru refacerea forțelor organismului. Rumegătoarele mici, dacă au masă verde la discreție, nu pășunează mai mult de opt ori pe zi. Deranjarea de la odihnă și în timpul odihnei, necesară pentru rumegare, influențează negativ producția de lapte.
Respectarea programului zilnic conduce la formarea unor reflexe condiționate care favorizează sinteza laptelui. Respectarea acestui program este strâns legată de gradul de calificare al lucrătorilor direcți, de atitudinea pe care o au aceștia față de animale, de interesul și corectitudinea cu care le furajează și le îngrijesc. Factorul om nemijlocit (cioban), competent și conștient, corect în respectarea programului zilnic, interesat și cu afecțiune față de animale, constituie forța motrică a producției de lapte și, în multe cazuri, cel mai important factor în variația acesteia.
Stresul provocat de atacul câinilor, de bătaie și de zgomote puternice, schimbarea radicală a programului zilnic sau a mulgătorilor, drumurile lungi și obositoare etc. pot diminua producția zilnică de lapte cu 10-30%.
