Într-o alimentație rațională, concentratele pot pune în valoare potențialul productiv al animalelor. În schimb, utilizarea acestora la întâmplare poate determina dezechilibre nutritive importante, dezechilibre care afectează atât producția, cât și starea de sănătate a vacilor de lapte. Mai mult, nutrețurile concentrate sunt, de regulă, componentele cele mai scumpe ale unei rații furajere, folosirea necorespunzătoare a acestora reducând eficiența economică a fermei.
Când vorbim de concentrate ne referim în principal la: grăunțe de cereale – porumb, orz, ovăz, grâu furajer, secară, triticale, sorg, mei; boabe de leguminoase – mazăre, soia, bob; produse secundare provenite din prelucrarea materiei prime agricole: tărâțe, șroturi, borhoturi uscate, full fat soia.
Recomandări de utilizare a concentratelor
Într-un an agricol normal, în țara noastră, grăunțele de cereale și unele produse secundare se pot asigura la nivelul necesarului, în schimb suntem încă dependenți de importurile de soia și derivatele sale. De obicei, într-o fermă, hrănirea vacilor de lapte se realizează cu nutrețuri suculente și voluminoase, asigurate la discreție. În schimb, porția de concentrate se stabilește pentru fiecare animal în parte, în funcție de producția de lapte și de stadiul lactației, precum și de starea de întreținere a acesteia.
Concentratele se utilizează sub formă de amestecuri, fiind necesare pentru corectarea și completarea aportului energetic, proteic (cantitativ, dar și calitativ), mineral și vitaminic, al unei rații de bază, formată din fibroase, suculente și grosiere.
• Concentratele se administrează iarna, la vacile cu producții de peste 10 litri de lapte, iar la cele cu producții de peste 15 l lapte, pe timpul verii.
• În funcție de nivelul productiv al vacii, cantitatea zilnică de concentrate asigurate poate ajunge la 200-400 g per kilogramul de lapte muls.
• În multe ferme, regula generală de administrare a furajelor depinde de viteza de consum a fiecărui tip de furaj (concentrate, suculente, fibroase, grosiere). S-a constatat însă că un prim tain de fibroase urmat de concentrate și apoi de suculente și de grosiere stimulează masticația și insalivația furajelor, sporește activitatea fermentativă a microsimbionților ruminali și îmbunătățește digestibilitatea furajelor.
• În cazul utilizării unei rații ce conține cantități mari de concentrate, acestea trebuie administrate progresiv pe parcursul a 8-10 zile, pentru ca populația microbiană ruminală să se adapteze la acest regim de hrănire.
• Numărul de tainuri în care se administrează concentratele se va corela cu cantitățile prevăzute în rațiile furajere. Astfel, se recomandă ca într-un singur tain să se dea până la 3 kg; în două tainuri, 6 kg; în trei tainuri sunt prevăzute peste 6 kg de concentrate.
Ținând cont de regulile prezentate, puteți evita risipa de concentrate care poate fi întâlnită la mulți crescători de vaci de lapte, mai ales în sezonul de stabulație.
PONDEREA CONCENTRATELOR ÎN RAȚII
Proporția concentratelor în structura rațiilor furajere poate să oscileze, în funcție de starea fiziologică și de evoluția curbei de lactație, de la 0% la vacile cu producții mici, aflate spre sfârșitul lactației, până la 60-65% la vacile performante, în primele o sută de zile de lactație.
S-a constatat că ponderea concentratelor într-o rație poate să influențeze conținutul în grăsime al laptelui. Astfel, dacă la o proporție de până la 35-40% a concentratelor în substanța uscată (SU) a rației, procentul de grăsime se modifică puțin, la proporții mari (40-65%), acest procent se poate diminua mult. Pentru corectarea acestui efect se poate interveni prin administrarea fracționată, în mai multe tainuri, a concentratelor și prin încorporarea în amestecul de concentrate a bicarbonatului de sodiu (pentru menținerea pH-ului) și a oxidului de magneziu (îmbunătățește preluarea acizilor grași cu lanț lung la nivelul mamelei).
Articol publicat in revista Ferma nr. 22(161) 15-31 decembrie 2015
