Romică Moise a împlinit de curând 40 de ani și are un băiat de 18 ani, Dănuț, care iubește legumicultura și se implică activ în conducerea fermei. Adolescentul e în anul bacalaureatului, studiază horticultura și vrea să o și practice la un nivel european. „Cât mai bio, pentru că oamenii vor să mănânce sănătos”, ne povestește tatăl lui.
Leuștean cu încălzire la rădăcină
Anul trecut, în primăvară, a plantat semințe de leuștean aduse din Italia. Afară! Apoi le-a mutat toamna trecută în solar. Un solar cu instalație de încălzire la rădăcină (adică pe sol). E o cultură perenă. O plantezi o dată și o culegi cel puțin șase ani. Leuștean din rădăcină pentru frunze. Planta asta nu se importă, așa că au găsit nișa asta pentru a obține venituri toamna târziu și primăvara devreme. Culege manual, fac legături și le duc la supermarket. Roșiile le comercializează direct, dar anul acesta, pentru că au cultivat 8.000 mp cu roșii, au primit o ofertă de la fabrica de conserve Legume Fructe Buzău. Unitate care acum produce conserve sub brandul „Rossa’c – Un strop de tradiție…”. Oferta e tentantă: 1,4 lei/kg pentru toată producția.
Dar de anul acesta vor să facă și un grup de producători, sunt 14 membri la număr deocamdată, care lucrează peste zece hectare de teren în spațiu protejat. Vor să-și facă propria lor procesare, dar și un depozit, toate pe fonduri europene.
Se pare că tânărul Dănuț Moise e cel care a venit cu „avântul”, deoarece Romică Moise e cam împotriva fondurilor europene. „O grămadă de acte și un munte de cerințe imposibile. O birocrație numai bună de cu totul altceva”, spune nemulțumit fermierul de 40 de ani. Un om care a crescut practic sub folie.
Câteva detalii tehnologice
Folosește genetică și produse de la Syngenta. Tomatele sunt Qualitet F1, un hibrid nou, cu creștere semideterminată, destinat culturilor timpurii din sere și solarii. Fructele sunt mari, de un roșu-aprins, cu gust. Un hibrid cu o rezistență foarte bună la stres, ne asigură fermierul. În fiecare solar are 4.000 de plante cultivate în benzi. Fiecare solar are 1.500 mp. Spațiile sunt late de 25 m și lungi de 65 m. Producția estimată de fermier, ținând cont de experiența anului trecut, pentru primul ciclu de producție, este de circa 3 kg/plantă.
Fertilizarea o face cu gunoi de pasăre achiziționat de la Avicola (acum Coco Rico) și doar la plantare folosește un fertilizant pe bază de fosfor. Răsadul de tomate l-au plantat pe 2 ianuarie și l-au repicat pe 25 ianuarie. Plantarea în solarii s-a făcut exact o lună mai târziu. Când am ajuns eu în fermă, roșiile erau deja formate ca pătlăgele verzi (pe 12 aprilie).
Costurile de încălzire au ajuns la 30.000 lei. Folosesc cocs petrolier și lemn. În două solarii încă folosesc butoaie cu rumeguș pentru încălzire. Susținerea plantelor este cu ață, fără inele. De anul viitor aduc bondari pentru polenizare. Foarte rar fac fertilizări foliare și aproape deloc fertirigare. Doar dacă apare o nevoie urgentă. Încearcă să obțină o producție cât mai naturală, pentru a mulțumi clienții.
Pe Romică Moise l-am cunoscut anul trecut la Forumul pe legumicultură organizat de CCIFR (Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Franceză în România) și Agricover. Mi-a plăcut implicarea sa în discuțiile de atunci și mi-am propus să-l vizitez. Atunci nici nu visa că va candida la primărie. Acum e pregătit să facă ceva și pentru comunitate. Să îi urăm succes! Că de gospodar se vede de la o poștă că este.
TÂNĂR FERMIER ȘI POLITICIAN DE NEVOIE
La 40 de ani, Romică Moise este încă un fermier tânăr. Muncește mult dar tot îi mai rămâne timp și pentru politică și implicare socială. Chiar dacă el nu vrea să spună nimic despre asta. Doamna Moise, în schimb, a apucat să-mi spună că mai mult de jumătate din profit îl folosește să ajute oamenii cu probleme din localitate. Bătrâni neputincioși și oameni în nevoie. Sponsorizează construcția unei case praznicale și îl ajută pe preotul din sat. Părinte duhovnicesc care se implică adânc în viața comunității. Mai ales în educația tinerilor. A format și dirijează corul Mugurii Bizanțului, joacă alături de copii în piese de teatru monatate și regizate de el, chiar și într-un film. Cum rar aud pe unde mi-e dat să ajung. La toate aceste activități Romică Moise participă financiar. Fără a avea o fundație. Direct din buzunar. Căci din postura de consilier local nu a putut face mare lucru. Nemulțumit de prestația edilului actual, și-a dat demisia din consiliul local. Acum a preluat organizația locală a unui partid mare și tocmai și-a depus dosarul de candidatură. „Nu mai am răbdare să aștept minuni de la alții”, spune tânărul fermier, politician de nevoie.
Articol publicat in revista Ferma nr.10(171) 1 – 15 iunie 2016
