„Considerăm că această submăsură, așa cum arată Ghidul acum, nu le aduce nici un avantaj micilor agricultori și nu îi stimulează să se asocieze în grupuri. Ghidul, așa cum arată, îi avantajează doar pe producătorii medii și mari. El nu mai poate fi modificat, dar fișa tehnică a acestei submăsuri trebuie modificată fundamental. Micii producători nu au nici un avantaj. Ei vor avea cheltuieli mai mari decât subvenția pe care o primesc. Ba, mai mult, ar putea ieși chiar datori și astfel își vor ceda terenurile ca să scape de datorii”, spune Cristian Găină, consultant pe fonduri europene.
Agrostar cere adoptarea de urgență a unor măsuri fiscale care să-i stimuleze pe micii fermieri să adere la Grupurile de producători și să poată beneficia de fonduri europene. Printre măsurile propuse ar fi scutirea de impozite pentru fermele care obțin venituri sub 5.000 euro și pentru salariul minim pe economie în agricultură.
Micul fermier plătește mai mult decât primește!
Iată câteva calcule făcute de Cristian Găină, luând exemplul unui fermier ce are o exploatație între 1.000 și 8.000 SO (Standard Output sau valoarea producției standard). Acesta nu este eligibil la nivel individual în PNDR 2020 și ar trebui să facă parte dintr-un grup de producători pentru a beneficia de subvenții prin sM 9.1.
„În cadrul grupului, la 1.000 SO, valoarea subvenției este de 330 euro, în 5 ani. La 8.000 SO, valoarea acesteia, strict matematic, este de 2.640 euro, în 5 ani. Câți fermieri vor valorifica producția integral pentru a avea acestă subvenție la comun cu alții?
De ce nu, mai avantajos, ar arenda toți unuia dintre ei și ar primi ca fermă mică 15.000 euro sau, cu un pic de efort, ar „instala” un tânăr fermier de la 12.000 SO în sus și ar primi 50.000 euro?
În plus, pentru a se fiscaliza (PFA, ÎI), fermierul trebuie să aibă studii de profil agricol – altă cheltuială, sau SRL – alte taxe costuri, declarații.”
„Încerc să mă transpun personal într-un posibil membru de Grup de producători”, spune conslutantul Cristian Găină, „membru care nu are șanse de depunere a unui proiect pe alte măsuri (sub 8.000 SO)”.
„1. Trebuie să mă angajez la obiectivele Grupului, să mă fiscalizez, deci în esență această activitate se transformă într-un loc de muncă.
2. Loc de muncă â venit salarial cel puțin minim pe economie, adică 1.250 lei brut (925 lei net + 325 lei contribuție angajat + 285 lei angajator, adică tot eu!). Total: 1.535 lei/lună.
3. În concluzie, trebuie să plătesc taxe la bugetul consolidat 610 lei/lună â 36.600 lei/5 ani, echivalentul a 8.133 euro/5 ani, la un curs de 4,5 lei/1 euro.
4. Plaja de venituri din subvenție (raportată matematic mie ca și membru este de 330 euro/5 ani (1.000 SO) – 2.640 euro/5 ani (8.000 SO).
Pentru a-mi acoperi doar taxele la venitul minim, trebuie să am o exploatație de 24.645 SO, cu valorificare integrală a producției. Pentru a-mi acoperi venitul minim salarial + taxele asimilate venitului din salariu, trebuie să am o exploatație de 62.020 SO, cu valorificare integrală a producției. În aceste condiții, cui se adresează, de fapt, submăsura 9.1?”, concluzionează Cristian Găină.
Articol publicat in revista Ferma nr.10(171) 1 – 14 iunie 2016
