În județul Bistrița-Năsăud predomină rasa Țurcană, în special varietatea Albă, ecotipul Albă de Bistrița, varietate pentru care Ion Câmpian și federația pe care o conduce continuă demersurile de omologare ca rasă. Județul Bistrița-Năsăud are înscrise în Registrul Genealogic și în Controlul Oficial al Producției 40.000 Țurcane, care beneficiază de controversatul sprijinul cuplat în zootehnie la specia ovine. “Despre sprijinul cuplat, multora n-o să le placă ce spun: trebuie făcută diferență între cei care au făcut performanță la vedere, și în hârtii, și în teren, și cei care nu fac cheltuieli. Nu toți crescătorii de ovine oferă condițiile optime în creșterea și exploatarea animalelor. Spre exemplu, exemplarele de excepție pe care le vedem aici la Agraria au nevoie de multă hrană și multă atenție, de pășune bună și tratamente, pentru a fi așa cum le vedem, deci de cheltuială”, consideră Ion Câmpian.
Banii pentru pășuni – la utilizatori, nu la asociații!
Aducând în discuție problema asociațiilor profesionale, liderul Federației ProOvis devine vehement, nu este de acord ca acestea să ia banii pe pășune. “Aici vorbim de regulamente, nu de mofturi. UE dă banii pe suprafață, regulamentul european zice: «banii la utilizator, definit ca proprietar de animale». N-o spun io, Câmpianu. Asociația e o structură profesională, ea trebuie să se zbată pentru subvenții, să îndrume crescătorii pentru ameliorare, are atribuții doar profesionale, nu să ia banii de pe pășuni”, spune tranșant bistrițeanul. Acesta a adus în discuție și pășunile montane. “Să discutăm despre munți, pășunea-i 400 și ceva de euro (hectarul – n.r.). Ai «pușcat» o mie de hectare, ai peste 400.000 euro pe an. Pe zece ani îs milioane de euro. Unii au manevrat, au luat suprafețe pentru subvenție și pentru afaceri și noi suferim de ani de zile. E ca și un pom altoi pe care se pun bonzarii și vine cineva și scutură bonzarii, unii mor, alții se mai ridică”, a metaforizat Ion Câmpean.
Ion Câmpian este destul de categoric și de virulent în ceea ce privește această problemă spinoasă, plină de curnuți și fără rezolvare în viitor, pentru că legile sunt hârtii în vânt, iar țara e condusă de mafie. “Potrivit OUG 34/2013, pășunile trebuie licitate, dar încă un an putem să prelungim contractele de concesiune. Ce va fi din 1 ianuarie 2017 nu știm, că la noi nu te poți ține de nici o lege; e cum bate vântul. Mafia conduce țara, președintele țării, primul-ministru și ministrul agriculturii sunt de formă”, a susținut liderul oierilor.
“Vouă vă dau iarba, banii la cei care i-au luat și până acum!”
Și pentru a argumenta și mai bine spusele sale, oierul bistrițean a făcut referire la modificarea controversatului Ordin 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condițiilor specifice și a modului de implementare a schemelor de plăți, prin care asociațiile au fost reintroduse în lista beneficiarilor la subvenția pe pajiști, în detrimentul crescătorului. “Achim Irimescu e un om cu care putem lucra. Deocamdată discutăm, că de lucrat nu lucră nimeni în România. Nu se mișcă nimic, numai cu un trăsnet. Am vorbit cu Iohannis, cu Cioloș și cu Irimescu: lăsați să ia banii fermierul, utilizatorul pășunii, că așa vrea UE. După ce am ieșit de la MADR, unul din minister ne-a spus că lucrează la Ordin și ne-a zis așa, miștocar: «vă dau iarba și banii rămân tot la cine-o fost de nouă ani de zile!» Pe de altă parte, după nouă ani să ia banii cine i-a mai luat?! Pășunea e plină de spini, să răspundă ei pentru ce-o făcut”, a răbufnit Ion Câmpian.
„Dați-mă afară și nu-l schimb!”
“Ministrul Agriculturii a spus despre Ordinul 619/2015: «dați-mă afară și nu-l schimb!» Dar totuși a schimbat și acuma asociațiile iau banii pentru pășuni. Nu știu cum au reușit să facă ei o lege (Legea 104/2015- n.r.) în trei zile, o lege, nu anularea Ordinului. În fiecare an, din 2007, tot împotriva regulamentelor europene am fost. Mi-e frică să nu pierdem banii de la UE, pentru că primim bani după un regulament pe care de zece ani nu-l respectăm. Dacă ne sancționează, noi suntem falimentari. Acum aș abandona oieritul, dar am cumpărat teren, am dragoste față de animale. Vezi atâta teren frumos în țară, și noi să n-avem 20 milioane de oi și șapte milioane de vaci?! Pe noi ne bagă în pământ și aici vin alte produse. Cu cine ne luptăm? Nu vezi adversarul! Ce forță-i în țara asta să învingă președintele, primul-ministru și ministrul Agriculturii? Cine-o putut face în țara asta o lege, bineînțeles că Parlamentul, cu ce forță și cu ce rapiditate, o lege care bate Ordinul 619? Și iar se dau subvențiile la asociații, nu la utilizator! Să ne spună ei să ne bucurăm că am rămas cu iarba!”, se miră Ion Câmpian.
“Nu mai am curaj să lupt!”
Liderul oierilor susține că le-a reproșat ce-a avut pe suflet celor care conduc destinele agriculturii. Și nu o dată. Acum pare că a obosit să mai lupte, e profund dezamăgit. “Nu mai am curaj. Al naibii să fiu dacă am crezut că ajung în situația să mă lupt ani la rând pentru ca utilizatorul să ia pășunea, și când reușești, să nu te felicite nimeni. Dimpotrivă, să-ți spună că nu trebuia să lupți și nici să câștigi”, a constatat cu amărăciune Câmpian.
Situația în care se găsește crescătorul de animale român este una anacronică. El e sărăcit, dar plin de datorii și de obligații. Obligația de a face lucrări impuse prin amenajamentul pastoral, cu bani din propriul buzunar, căci subvențiile europene pe pajiști ajung pe alte mâni, de regulă ale unor lideri de asociații ”fantomă”, care își însușesc bani necuveniți. „Dacă-l cați în buzunar, astăzi, n-are omul (crescătorul de animale – n.r.) mai mult de 500 de lei; dacă îi are și p‘ăștia! Și este obligat să mai facă și un gard (pe pășune – n.r), când el nu are cu ce plăti un stâlp! Nu poate să cumpere o hrănitoare care costă 600 euro. El trebuie să vândă 30 de miei ca să ieie una care ajunge la 20 de oi, iar dacă are un efectiv de 200 de oi, ce face!?”, se întreabă retoric Ion Câmpian, care continuă concluzionând: “Nu-i putere finaciară; n-am văzut așa ceva în ultimii ani. Să vină (guvernanții – n.r.) să descurce! Toate sunt împotriva noastră, a crescătorilor de animale. Vacile de la șapte milioane au scăzut la un milion. Oi, acuma, avem zece milioane. Om vedea în doi-trei ani de zile câte mai rămân”, a precizat descumpănit liderul ProOvis.
În opinia lui Câmpian, la nivel instituțional este un blocaj, iar la minister, o situație de provizorat. “Ce să facă ministrul Agriculturii? El mai stă un pic și pleacă. Oricine vine blochează, blochează, blochează. Iar noi ce să facem, la cine să apelăm? Cu președintele țării , cu premierul am vorbit cum vorbesc cu dumnevoastră acuma. Și tot degeaba! Cu cine să mai vorbim? Tăcem și răbdăm”, spune dezarmat președintele Federației Pro Ovis, parcă prea obosit de atâtea încercări fără finalitate: „Așa cum merge oaia în strungă, direcționată, așa suntem noi acum, mergem în liniște și pace înainte”, concluziona oierul bistrițean.
Olivia FIRI
Marian MUȘAT
UN MINISTRU SABOTAT DE LA EL ÎN JOS
Pe foștii miniștri de la Agricultură, Ion Câmpian îi zugrăvește în culori vii: “Tabără merită o bulină albă; cunoștea, vorbea frumos, dar nu se forța prea tare, că depindea mult de partid. Remeș – cel mai bun ministru, pentru că semănam și n-aveam bani. Iar el a spus: «Bă, dați-le cinci milioane pe hectar de arătură». Sârbu – a avut un partid puternic, putea face mai mult, n-a profitat de poziția pe care a avut-o. Cel mai supărat sunt pe Daniel Constantin: vorbă dulce, dar viclean. Dădea mai mult cu vorba, dar cu fapta prea puțin. L-am făcut mincinos pentru că el a promis, eu am spus ce mi-a promis; eu am picat de mincinos în fața fermierilor. Și atunci să nu spun că-i mincinos?!”
Pe actualul ministru, Achim Irimescu, Ion Câmpian îl compătimește: “El vrea să facă, dar nu-l ajută nimeni, îl sabotează de la el în jos, cum ar fi câinii, pitbulii, să treacă pe aici, așa-l mănâncă pe el. I-am spus de la început: «Aveți grijă că vă păcălesc ăștia de sub Dvs., de umblați și vorbiți singur». Ne învrăjbesc unii împotriva altora. Nu s-alege bine de țara asta!”.
Articol publicat in Revista Ferma nr. 12 (173 – 1-31 iulie 2016)
