Desigur, conducerea centrului, specialiștii și laboranții doresc, mai mult decât să ofere aceste servicii de analiză, să abordeze teme de cercetare, agricultura fiind un domeniu prioritar.

Cercetarea, pe primul loc
Un drum cu pietriș se desprinde din DN1 și se oprește după numai o sută de metri lângă o clădire nouă din metal și sticlă, înconjurată de parcele cultivate cu rapiță. Cunosc în scurt timp triada managerială: pe Adrian Bobică, cercetător chimist și director general al firmei Cromatec Plus SRL, entitatea motoare a centrului; pe Cristian Dumitru, director tehnic, și pe Ion Radu, director de dezvoltare. Aflu că investiția este realizată cu fonduri europene, zece milioane de euro, și că în clădire se află un complex de opt laboratoare, dotate cu aparatură ultraperformantă de fabricație americană. ”Centrul este operațional din 2015”, îmi spune Adrian Bobică. „Facem analize, dar scopul nostru principal este cercetarea. Dorim să colaborăm cu universitățile cu profil agricol din țară, să oferim o platformă de cercetare specialiștilor din mediul academic”, continuă chimistul care a inițiat și și-a asumat o investiție privată în sfera cercetării. Ion Radu, economistul centrului, susține că veniturile din serviciile de analiză vor fi investite în cercetare: „Ca să cumpărăm o butelie cu aragon necesară punerii în funcțiune a anumitor aparate, cheltuim 300 de euro!”

DDT-ul din pășuni…
În laboratorul unde este utilizată metoda gaz-cromatografică aflu un lucru interesant: în pășunile României persistă DDT-ul, substanța aceea administrată cândva cu precădere pentru combaterea gândacului de Colorado. Insecticidul a fost interzis cu 15 ani în urmă, dar din cauză că dispare abia după 50 de ani, se află încă prezent în zona agricolă unde a fost folosit. Cum au aflat specialiștii de la Scient de persistența DDT-ului în pășuni? „A venit cineva cu probe de lapte de vacă. E din județul Sălaj. Am găsit urme de DDT în laptele vacii”, precizează Cristian Dumitru. Celălalt director, Ion Radu, îmi arată un tub subțire, nu mai lung de 10 cm: „În acest tub putem aspira substanțe și gaze din 10 mc de aer, pe care apoi le analizăm. Orice fermier poate afla cât de poluat este aerul din zona unde se află culturile sau grajdurile animalelor”.

Hormonii de creștere, sub supraveghere
În laboratorul vecin, cu ajutorul metodei lichid-cromatografice, experții fac screening pentru pesticide sau hormoni. De rezultate sunt interesați importatorii și exportatorii, unii dintre aceștia fiind chiar producători. Aflu că un investitor în domeniul avicol a solicitat pentru marfa care merge la export analiză de hormoni. Fiind acreditat de RENAR (Asociația de Acreditare din România), Scient emite analize opozabile terților.
Urcăm la etaj și intrăm într-un laborator unde se face microscopie chimică. Aici sunt testate medicamentele, pentru a afla dacă sunt contrafăcute sau nu. Totodată, este verificată prezența pesticidelor în plante. Experții pot vedea până unde a ajuns substanța: e localizată în tulpină sau a ajuns în frunze unde a fost depistată ciuperca? Avicultorii află, grație acestui laborator, compoziția hranei pentru păsări, atunci când e vorba de loturi mari, pentru analizele de rutină aceștia având la dispoziție laboratoarele proprii.

Pământ otrăvit
Închiderea și dezafectarea a numeroase fabrici și uzine din România au permis reintroducerea unor suprafețe de teren în circuitul agricol. Numai că din cauza poluării în perioada de activitate a unității industriale, pământul respectiv a fost saturat cu metale și semi-metale, cum ar fi plumbul și arsenicul. Gradul de poluare nu poate fi stabilit decât în urma unei analize de laborator. Pentru analizarea solului din punct de vedere al prezenței metalelor, experții au la dispoziție metoda prin ”spectrometrie de emisie optică cu plasmă cuplată”, cu ajutorul căreia este detectat conținutul de arsen, cadmiu, crom, cobalt, cupru, fier, plumb, mangan, nichel și zinc. Contaminarea solului mai poate fi analizată și prin metoda gaz-cromatografică, fiind determinat conținutul de hidrocarburi aromatice volatile: benzen, toluen, etilbenzen și m, p-xilen. Ce are de făcut un investitor care vrea să reintroducă în circuitul agricol un teren contaminat? Să adopte o măsură radicală: rașchetarea solului contaminat și înlocuirea acestuia cu pământ nou, sănătos chimic.

O cale către adevăr
Privite din afară, laboratoarele nu sunt spectaculoase. Un outsider se plictisește repede. Nici măcar fermierii nu s-ar simiți prea atrași de aspectul aparatelor. Ei sunt fascinați de utilajele agricole, mai ales de cele impozante. Cu toate acestea, aici, în laboratoare, se prefigurează viitorul agriculturii. Or fi marile utilaje importante, dar acolo, în lumile invizibile, se întâmplă lucruri decisive. Un utilaj imens execută diverse lucrări în mod eficient, dar nu poate arăta fermierului ce se ascunde în structura intimă a solului sau în compoziția apei și a aerului. Nu-i poate descoperi micotoxinele din cereale sau pesticidele din nutreț. Toate acestea sunt la fel de importante ca realizarea la timp a lucrărilor agricole. În primul rând, îl ajută să-și optimizeze afacerea, iar în al doilea rând, îi semnalează că este responsabil atât față de consumatorii umani ai produselor agricole și produselor alimentare derivate, cât și față de mediul înconjurător. Specialiștii centrelor de cercetare, cum este și cel nou înființat cu sediul în județul Ilfov, joacă un rol important în activitatea fermierilor, dar și în relația agriculturii cu sănătatea publică și cu mediul natural. Aici, în laboratoare, este atins mult râvnitul moment al adevărului bio-chimic, demn de știut de către experți, beneficiari și, deseori, de către publicul larg.

AFLATOXINA, BAT-O VINA!
Directorul tehnic Cristian Dumitru îmi dezvăluie că experții vor să pună la punct o metodă care să scurteze la numai câteva ore timpul necesar pentru a afla concentrația de acid oleic din semințele de floarea-soarelui: ”În prezent, fermierul trebuie să aștepte 4-5 zile”.
Cu aparatura din dotare, experții de la Scient scrutează prezența oricărei substanțe, naturale sau sintetice. E floare la ureche să detecteze prezența aflatoxinei în boabele de porumb: ”Un fermier din Giurgiu a adus recent probe de porumb tocat, pe care, având o fermă mixtă, îl utilizează pentru furajarea vacilor. Am descoperit, prin metoda cromatografică, prezența aflatoxinei în patru probe. Limita maximă acceptată e de 0,005 mg/kg. I-am trimis rezultatele prin e-mail. El știe acum că porumbul din acele silozuri nu mai trebuie servit drept hrană animalelor”. Desigur, aparatele detectează și prezența altor micotoxine, cum este ocratoxina, în boiaua de ardei, în fistic, alune sau migdale.

Articol publicat in revista Ferma nr. 22 (183) din 15-31 decembrie 2016