După cea de-a şaptea ediţie a târgului AgriPlanta – RomAgroTec, pot spune că expoziţia din acest an s-a „copt”. Aşa cum se întâmplă cu un fruct. Aşa cum se întâmplă cu un om. Pot spune că AgriPlanta e precum o tânără care şi-a evaluat bine nurii şi a devenit stăpână pe farmecele ei. Iar fermierii nu mai caută doar o relaţie de sezon, ci se gândesc la viitor. Tot ce s-a petrecut la Fundulea a căpătat consistenţa experienţei. Sita interesului a ales. Firmele cheltuie mulţi bani ca să fie prezente aici. Marketingul a trecut de la plasa cu mici atenţii, la o atitudine centrifugată.
Un regizor-actor într-un show viu
Deschiderea evenimentului a fost discretă iar lumea prezentă, conştientă de simbolismul momentului. Simpozioanele desfăşurate au fost profi, problemele dezbătute venind spre limpezirea unor necesităţi şi spre devoalarea căilor de urmat. Cu posibilitatea alegerii!
Standurile firmelor de utilaje nu mai sunt o prelungire a întregului, ci parcă ar fi o mutare a sediului central în câmpul expoziţional. Diversitate, logistică şi oameni pe care te bucuri să-i revezi, printre care şi lideri ai fermierilor. În prima zi de târg i-am întâlnit pe Laurenţiu Baciu – LAPAR, Emil Dumitru – ProAgro şi Arnaud Perrein – APPR, fiecare dintre ei implicaţi în co-organizarea expoziţiei.
Presa a fost şi ea acolo, printre actorii principali. Şi este clar că „regizorul” Corina Mareş nu s-a mulţumit să privească spectacolul, ci a jucat în continuare cu dezinvoltură. Un regizor-actor într-un show viu. Cu utilaje rupte parcă din filmele de science-fiction, cu firme noi în agribusiness sau cu nume care îşi caută un loc în piaţă. Iar intrarea în expoziţie a arătat ca un adevărat câmp ce merită a fi prins în catalogul oficial al INCDA Fundulea.
Un concept aflat într-o continuă desăvârşire
Dintr-un observator inedit, ridicat spre cer de un braţ de macara uriaşă, fermierii au putut vedea toată expoziţia într-o viziune integralistă. Nu e de ratat o asemenea experienţă decât dacă ai rău de înălţime! Iar cum eu sufăr de această hibă nenorocită, am privit din iarbă miracolul de la Fundulea. Nu minimalist, ci cu o oarecare ridicare exponenţială. Aşa am văzut firme româneşti precum Agromecul lui Soare din Ştefăneşti, companie care a adaptat „marketul” la realitatea naţională şi astfel a crescut an de an.
În plus, dialogurile în limba engleză au fost parcă mai dese. Semn că interesul străinilor pentru fermele româneşti e în continuare efervescent.
Firmele privesc cu alţi ochi participările la târg. Nu mai contabilizează doar numărul de contracte şi contacte obţinute, ci sunt interesate să culeagă informaţii despre ce anume şi cât de mult a atârnat acel ceva anume în deciziile fermierilor de cumpărare. Şi fac dovada că înţeleg ce vor clienţii lor. Aşa am văzut că servisarea începe să fie centrul standurilor la firmele de utilaje. Felul în care promovează această facilitate post-cumpărare a fost bine definit la standul Mewi. Acolo unde fermieri mari adresau cuvinte de laudă pe un panou care încadra un atelier mobil de intervenţii pe teren. Semn că serviciile post-vânzare fac acum diferenţa într-o piaţă în care calitatea este la cel mai înalt nivel.
Câteva standuri ale creatorilor de genetică românească, precum INCDA Fundulea, dar şi cercetarea privată românească, precum ITC Seeds, sunt semne că cercetătorii au o deschidere masivă spre realitatea pieţei seminţelor.
AgriPlanta – RomAgroTec nu este doar o expoziţie cu vânzare, ci un concept într-o definire continuă. Am un singur regret. Că vor mai trece ani până când fermierii se vor ridica la nivelul ofertei acestei platforme a succesului. Dacă la Agraria cortul unde se prezentau noutăţile tehnologice sau abordările noi asupra performanţei era plin, la Fundulea, din păcate, trebuie să recunoaştem, aceste comunicări au fost prea puţin căutate de fermieri. Dar sunt convins că încetul cu încetul şi „sudiştii” vor căpăta o foame de informaţie. Inclusiv la nivelul achiziţiei unui abonament la o revistă de specialitate!
Articol publicat in revista Ferma nr. 10 (193) din 1-15 iunie 2017
