Răspândire rapidă şi rezistenţă crescută la pesticide
Diabrotica provine din America Centrală sau de Sud. (…) În România, insecta a fost semnalată pentru prima oară în anul 1996 în judeţul Arad. De atunci s-a răspândit spre estul ţării.
Care sunt „atuurile” acestei specii? De ce ocupă areale noi într-un timp aşa de scurt?
În primul rând, adulţii au o capacitate mare de zbor, arealul acestei specii se extine în medie cu 20-25 de kilometri anual. De asemenea, insecta are o capacitate foarte mare de înmulţire, o femelă poate să depună între 400 şi 1000 de ouă (limita maximă este de 1087) în primii 15-20 cm ai solului (uneori la 35 cm adâncime). Dar cel mai important şi mai ales îngrijorător pentru fermieri este faptul că aceste insecte pot dezvolta rezistenţă la pesticide (la fel ca şi gândacul de Colorado).
Larvele retează planta de la rădăcină
În câmp, cei mai vizibili sunt adulţii acestei specii, care apar de obicei în perioada iunie – octombrie (în iulie se înregistrează apariţia în masă, perioadă care coincide cu înfloritul porumbului). Adulţii sunt deosebit de activi după 2-3 ore de la răsăritul soarelui şi cu 2-3 ore înainte de apus. Adulţii care apar în câmp înainte de înflorirea porumbului se hrănesc cu frunze. Simptomele atacului sunt asemănătoare cu cele produse de gândacul bălos al ovăzului (Oulema melanopa) – dungi sub formă de rosături albicioase. Spre deosebire de gândacul bălos, dungile produse de adulţii de Diabrotica sunt mai late şi mai lungi, iar atacul apare mai târziu, de obicei în cursul lunii iulie. După înflorit, adulţii se hrănesc cu mătasea, iar mai târziu cu boabele în formare.
Dar nu adulţii sunt cei mai păgubitori pentru recoltă. Cel mai periculos este atacul larvelor. Acestea se hrănesc cu rădăcinile plantelor de porumb, cele mai mari pagube înregistrându-se la atacul larvelor aflate în ultimul stadiu de dezvoltare. (…)
Cum să faceţi examinarea atentă şi periodică a lanului de porumb, dar şi ce metode de combatere există, aflaţi din revista Ferma, ediţia 1-31 iulie 2017!
