Am mai semnalat în paginile revistei Ferma pierderile mari la recoltarea culturii de floarea-soarelui. Însă pagubele au fost constatate abia în primăvara acestui an, pe baza samulastrei apărute în cultura următoare.
Foto 1 – Cultură de porumb cu samulastră de floarea-soarelui
Foto 2 – Combatere defectuoasă a samulastrei de floarea-soarelui
Foto 3 – Sorg cu samulastră de floarea-soarelui
Care să fie cauzele acestor pierderi? Cu siguranţă sunt mai multe cauze, pentru că am constatat aceste pierderi în ferme diferite, în parcele diferite (foto 1 şi 3), după combine diferite, la hibrizi diferiţi, distribuţia samulastrei era peste tot, fără nici o regularitate. Contrar opiniei iniţiale, credem că viteza de lucru şi reglajul necorespunzător al combinei au avut o contribuţie mică la aceste pierderi de recoltare.
Este floarea-soarelui o buruiană greu de controlat?
S-ar putea spune că oricum de samulastra de floarea-soarelui se scapă uşor, avem o listă întreagă de erbicide pentru a rezolva problema. Teoretic. Practic… am avut situaţii în care eficacitatea erbicidării a fost contrastantă. Foto 2 (plan general şi medalion) este surprinsă după erbicidarea porumbului cu un amestec de două erbicide împotriva dicotiledonatelor, aproape în acelaşi loc ca şi foto 1. Sprayerul a fost un autopropulsat JD, deci o maşină foarte bună. De ce zone în care samulastra de floarea-soarelui a fost distrusă alternează cu zone în care samulastra este încă verde, afectată uşor de erbicid? De ce zonele cu eficienţă deficitară a erbicidului au o distribuţie aleatorie? Cum rămâne cu afirmaţia că „buruiana nu se mai hrăneşte”, când este evident că samulastra „ameţită” tot mai concurează porumbul pentru hrană, acesta fiind mult mai mic în aceste zone? De ce în alte parcele, aceeaşi combinaţie de erbicide a acţionat foarte bine (foto 3, dreapta)?
S-ar putea invoca multe motive, s-ar putea face speculaţii legate de densitatea samulastrei, de mărimea acesteia etc. Dar sparyerul împrăştie uniform erbicidul, indiferent de densitatea buruienii. Deci pe o buruiană ajunge aproximativ aceeaşi cantitate de erbicid. Şi s-a aplicat un amestec de erbicide. Devine floarea-soarelui o buruiană greu de controlat? Pentru că prezenţa acesteia acolo unde nu este dorită are aceleaşi consecinţe (foto 3, dreapta, sorgul are startul mai bun în zonele fără samulastră).
Foto 4 – Floarea-soarelui îmburuienată
Foto 5 – Aceeaşi floarea-soarelui după erbicidare
Tehnologiile trebuie adaptate, nu doar aplicate
Cunoaşterea de către fermier a parcelelor este foarte importantă. Acest lucru îi permite să înţeleagă cât să creadă, cât şi ce anume poate aplica dintre „ultimele tehnologii apărute” şi prezentate cu diverse ocazii. Aceste ultime tehnologii sunt bune dacă sunt puse în contextul potrivit.
Să luăm ca exemplu cultura de floarea-soarelui (foto 4 şi foto 5). Există tehnologii care permit combaterea buruienilor mono şi dicotiledonate aproape intergral, în postemergenţă, dintr-o singură trecere, fără erbicidare preemergentă. Situaţia din foto 5 o dovedeşte. Dar la ce folosesc acestea fermierului dacă presiunea naturală de îmburuienare este uriaşă? Competiţia buruienilor cu planta de cultură este acerbă. Buruienile cresc şi ele până la momentul în care planta de cultură ajunge în faza de toleranţă pentru erbicid. Se erbicidează. Buruienile mor, deci prezentarea comercială este adevărată. Şi ce dacă? La ce mai foloseşte dacă avem o cultură debilitată? Cum arată plantele de floarea-soarelui în lipsa competiţiei cu buruienile vedeţi în foto 5 la marginea parcelei. Plantele debilitate mai pot recupera? Probabil tot aşa cum recuperăm şi noi decalajul faţă de vestul Europei…
Căutăm culturi alternative
Pentru situaţia în care în primăvară se întârzie semănatul sau condiţiile nu sunt dintre cele mai bune, o alternativă poate fi cultura de sorg. Cu deficienţele specifice în controlul buruienilor.
Am semănat sorg. Am erbicidat preemergent, dar o parte a buruienilor a scăpat (foto 6, din cauza ploii). Răsare cultura, răsar şi buruienile, inclusiv cele graminee. Totuşi, căutăm soluţii de erbicidare în postemergenţă împotriva gramineelor. Căutarea dă rezultate, acestea se confirmă şi din alte surse (vezi tabel) şi apare speranţa: scăpăm de graminee! Se aduce erbicidul, se aplică şi… speranţa moare! Gramineele sunt bine-mersi! Şi chiar au mai răsărit după erbicidare (foto 7). Mai verificăm o dată: predomină Eriochloa, specie dată nominal ca fiind sensibilă în două din cele trei surse verificate (prospect comercializare produs). Sau de ce am devenit sceptici! Comparaţi cu aceeaşi parcelă cu sorg, dar zona erbicidată preemergent (foto 8).
Foto 7 – Sorg după erbicidarea postemergentă
Situaţia obligă, pentru nivelul subvenţiei este bine, tehnologic este corect să revenim cu leguminoasele în structura de culturi. Însă, plante mai delicate nu pot fi puse chiar în orice loc. Ceea ce face ca, de voie, de nevoie, să fie redusă durata de rotaţie, chiar cu riscul de boli comune. În foto 9 avem o cultură de soia în monocultură, înfiinţată cu unele precauţii, inclusiv cu tratament la sol cu ciuperci parazite pe alte ciuperci patogene cu transmitere prin sol. Deşi ocazional au mai apărut plante bolnave, până acum este bine. Chiar foarte bine.
Vă dorim vreme şi vremuri bune!
Foto 8 – Sorg erbicidat preemergent
Foto 9 – Soia în monocultură
Text şi foto: Octavian şi Mirela GULER
