Crescătorul trebuie să ştie că în multe cazuri doar păşunea nu este suficientă pentru a asigura necesarul de furaj verde. Acest necesar poate fi completat cu furaj verde administrat la iesle. Reuşita depinde de mai mulţi factori: de zona geografică în care se află ferma; de regimul de precipitaţii din zona respectivă; de alţi factori care pot să influenţeze producţia de furaj verde de pe păşune.
În funcţie de condiţiile meteo ale anului, pajiştea nu asigură întreg necesarul lunar de masă verde, de 18 tone (stabilit la un consum zilnic de 60 kg x 10 vaci x 30 zile), fiind nevoie să recurgem la un supliment de furaj verde. Acest supliment poate fi, în luna mai, un borceag de toamnă ce poate fi obţinut de pe 0,3 ha. Dacă păşunea permite o ingestă de circa 60 kg, surplusul de borceag poate fi însilozat, asigurându-se hrana pentru altă perioadă cu deficit furajer.
În alte luni, de exemplu iulie – august, mai ales dacă vremea devine secetoasă, se poate recurge la alte culturi complementare, precum Iarba de Sudan sau porumbul furajer, care se asociază cu lucerna masă verde pălită.
Cum gestionăm surplusul sau deficitul de iarbă?
Este necesar de ştiut că, pentru a se corela nivelul energetic al hranei cu cel proteic şi pentru a se economisi concentratele de corecţie, este bine ca în conveier să se asocieze o cultură de graminee cu una de leguminoase. Şi în aceste luni se procedează în funcţie de cantitatea de masă verde păşunabilă, în caz de excedent producţia de furaj verde fiind însilozată (porumbul, Iarba de Sudan, lucerna) sau transformată în fân (lucerna), iar în caz de deficit, se administrează un supliment la iesle, la tainurile de seară.
Detalii privind planul complet al nutriţiei vacilor cu furaj verde, în revista Ferma, ediţia 1-15 august 2017!
