Din acest punct de vedere se poate discuta despre: alimentaţia sezonieră sau despre alimentaţia din stoc. În prezent, la noi în ţară predomină, evident, sistemul sezonier de hrănire, respectiv perioada de iarnă, perioada de vară.
Baza alimentaţiei vacilor de lapte în sezonul de iarnă o formează furajele voluminoase şi suculente care pot satisface în proporţie de 60-100% valorile de necesar, la care se adaugă concentratele, în funcţie de producţia de lapte.
În perioada de vară, furajele verzi reprezintă, din punct de vedere nutritiv şi economic, hrana de bază a vacilor de lapte, deoarece ele pot satisface în proporţie de 60-100% cerinţele animalelor.
Furajarea „din stoc” a vacilor de lapte constă în hrănirea acestora pe tot parcursul anului cu aceleaşi sortimente furajere, adică din cele care se pot consuma şi depozita, şi anume: fânuri, semifânuri, silozuri, grosiere şi concentrate cultivate sau industriale.
Acest sistem este puţin folosit de către crescătorii de la noi din ţară, pentru că impune o dotare tehnică adecvată, precum şi spaţii suplimentare de depozitare a furajelor.
În cazul furajării din stoc, hrănirea vacilor se face cu aşa-numitele amestecuri furajere unice (AFU) formate din componente uscate (fibroase, grosiere, concentrate), la care se pot adăuga şi suculente (silozuri), sau acestea din urmă se pot administra în tainuri separate.
