Concentratele se administrează la vacile care au peste 10 litri de lapte pe zi. Sub această producţie, folosirea concentratelor nu se justifică, întrucât încarcă preţul de cost al laptelui. Cantitatea de concentrate care se administrează unei vaci variază între 0,25 şi 0,35 kg/l lapte.
Pentru a fi pe înţelesul oricărui crescător, prezint în continuare o schemă de lucru (vezi figură) privind modul de utilizare a concentratelor în funcţie de caracteristicile nutritive ale raţiei de bază. Aşa cum se poate constata, pentru început se estimează consumul de furaje în funcţie de cantitatea de hrană administrată şi de calitatea acesteia. În etapa următoare se stabileşte aportul energetic şi proteic al raţiei de bază şi se calculează ce producţie de lapte ar produce animalul cu această raţie.
După cum se poate constata şi din schemă, în condiţiile în care aportul nutritiv al raţiei de bază este dezechilibrat energo-proteic, se intervine cu un concentrat de corecţie (Cc ). La raţia de bază echilibrată se stabileşte apoi, în funcţie de producţia de lapte de acoperit, cantitatea de amestec de concentrate de producţie (ACp) care trebuie administrată. Acp-ul constituie un amestec de concentrate echilibrat energo-proteic, care poate fi comandat la o unitate producătoare de nutreţuri combinate sau poate fi realizat în ferma proprie.

Exemplu de raţie furajeră echilibrată energo-proteic

Să luăm un exemplu în care ne propunem să alcătuim o raţie pentru o vacă în greutate de 600 kg, cu o producţie de 30 l lapte şi 4% grăsime (tabelul 1). Constatăm, pentru început, că la o astfel de vacă trebuie să asigurăm, din punct de vedere energetic şi proteic, 21,6 UNL şi 1835 g PDI.
Calculând aportul nutritiv al raţiei de bază, formată dintr-un fân de graminee (8 kg) şi siloz de porumb (30 kg), se poate observa un dezechilibru energo-proteic generat de cantitatea redusă de proteină (914 g PDIN) şi numărul mare de UNL (14,96) asigurate. Din această cauză, trebuie intervenit cu un aşa-numit „furaj de corecţie“, care trebuie să aibă un conţinut ridicat în proteină, respectiv şrot de floarea-soarelui în cantitate de 3,3 kg.
În acest mod se asigură 16,61 UNL cu 1353 g PDIN şi 1349 g PDIE, prin care se satisfac cerinţele pentru circa 20 litri de lapte. Pentru diferenţa de 10 litri lapte, până la 30 l cât se mulg, se va administra un amestec de concentrate de producţie (AC), în cantitate de 5,5 kg /zi/cap.
AC de producţie este, de regulă, un component al raţiei furajere echilibrat energo-proteic, a cărui condiţie de calitate este de 100 g PDIN/UNL. Acest preparat furajer poate fi realizat în fermă, iar în tabelul 2 este prezentată o structură orientativă pe bază de porumb, tărâţe, şrot de floarea-soarelui şi parte minerală, care la 1 kg asigură 0,93 UNL, 93 g PDIN şi 86 g PDIE. Înmulţind cantitatea de 5,5 kg amestec de concentrate de producţie cu aportul unui kg, obţinem 5,11 UNL, 511 PDIN şi 473 PDIE.
Structura amestecului de concentrate de producţie poate fi diversă, în funcţie de concentratele de care dispune fiecare crescător.

TABELUL 1: RAŢIE PENTRU O VACĂ ÎN GREUTATE DE 600 KG CU O PRODUCŢIE DE 30 L LAPTE ŞI 4 % GRĂSIME

TABELUL 2: AMESTEC DE PRODUCŢIE

Legendă:
SU – substanţă uscată
UNL – unităţi nutritive lapte;
PDIN – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în azot al raţiei;
PDIE – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în energie al raţiei.

SCHEMA DE ALCĂTUIRE A UNEI RAŢII PENTRU O VACĂ DE LAPTE (PESTE 10 LITRI DE LAPTE)

Un articol publicat în revista Ferma nr. 20/203 (editia 15-30 noiembrie)