Valoarea nutritivă a acestei varietăţi de porumb este superioară altor culturi de cereale, iar procentul de zahăr este de 11,95%, de până la trei ori mai mare faţă de porumbul obişnuit. De câţiva ani a fost introdus cu succes în cultură şi în China, unde se pare că s-a adaptat foarte bine şi există deja o piaţă bine formată.
Cel mai răspândit este un hibrid ameliorat de către compania „Liaoning Jun He Agricultural Science and Technology” special pentru piaţa asiatică, ale cărui boabe la recoltare au o culoare roşie-purpurie, iar ulterior devin negre. Este destul de productiv şi are un gust dulce. De obicei îi trebuie între 85 şi 90 de zile pentru a ajunge la maturitate şi alte 115 zile pentru a se usca. Conţine antocianină naturală, un pigment de plante care este cunoscut că are proprietăţi antiinflamatorii şi antioxidante.
Pe lângă consumul în stare proaspătă, boabele de porumb negru mai pot fi prelucrate în făină pentru industria de panificaţie. Cererea pentru acest tip de porumb este atât de mare în China încât de cele mai multe ori este achiziţionat direct din câmp de către clienţii din Hong Kong şi alte ţări din jur, spre satisfacţia fermierilor care îşi văd imediat valorificată marfa.
Originile exacte ale porumbului negru sunt oarecum neclare, deşi exită dovezi că el ar fi fost cultivat de azteci în urmă cu peste 2000 de ani în zone din America de Sud, în special Peru. În prezent el se găseşte prezent şi în cataloagele cu seminţe din America de Nord, însă nu este atât de popular. Porumbul negru necesită temperaturi ridicate pentru a germina şi a se dezvolta, fiind adaptat la climatul temperat, cu cantităţi moderate de precipitaţii.
