Alţii s-au grăbit să scape de marfă şi să încaseze banii ca să-şi poată achita din datorii. Sunt şi fermieri care adoptă măsuri de prudenţialitate, fără să rişte prea mult. Aceştia semnează contracte futures pentru 30 la sută din producţie, 30% vând la recoltare, iar restul de 40% din recoltă îl depozitează. Şi unde-s silozurile pline ochi, businessmanii sunt cu… ochii pe cotaţiile bursiere zilnice.
Aşadar, în condiţiile sfârşitului de an, am făcut un tur al fermelor pentru a afla care a fost strategia cea mai avantajoasă adoptată de producătorii agricoli? Cine a pierdut, cine a câştigat: cei care au vândut la recoltare ori fermierii care au păstrat producţia pe stoc?
„Pentru noi a fost un an agricol excepţional!”
Inginerul Telu Voicu este unul dintre fermierii dobrogeni cu destulă experienţă în a vinde mai avantajos. „Am producţia stocată la această dată – 20 noiembrie 2017. Avem 1.200 tone de floare, 14 mii tone de grâu şi vreo 500 tone de porumb. Rapiţa am vândut-o la recoltare, în vară. A adus primii bani în fermă. Am prins o conjunctură de preţ excelentă – 370 euro tona. A fost un vârf de comercializare”, ne-a declarat cultivatorul.
Acesta a obţinut la rapiţă, cultivată pe 800 ha, o producţie medie de 3.500 kg/ha. La grâu (2.200 ha) s-a închis cu 7.400 kg/ha. Rezultate bune a înregistrat şi la orz, cultură semănată pe 400 ha, care i-a răsplătit eforturile cu o medie de 8 t/ha. La porumb a realizat peste 9 tone/hectar. „Eu pun ceva mai puţin porumb, pentru arendă. De regulă, însămânţez circa 300 ha, iar recolta de pe 200 ha o dau la oameni. Anul ăsta a fost o treabă bună faptul că am putut să pun mai multă floare”, a precizat Telu Voicu.
Din punct de vedere al nivelului de producţie, 2017 a fost un an excepţional! „Orzul, în general, eu îl dau, nu îl ţin în magazii. L-am comercializat la un preţ de 140 euro tona. La fel şi mazărea! Am avut 300 ha, m-am închis cu o producţie de 4.800 kg/ha, pe care am mişcat-o la 0,9-1 leu kilogramul”, ne-a declarat cultivatorul. Apoi a continuat susţinând că: „Din recolta de floarea-soarelui am dat o parte la preţul de 352 dolari tona, dar aştept ca ce mai am pe stoc să vând la 390-400 dolari/tonă. Momentan, în ţară sunt stocuri mari şi încă nu au venit barjele şi vapoarele. Anul trecut am vândut floarea tot prin decembrie-ianuarie”.
Grâul confirmă prin producţii şi preţ
Cultura de bază în ferma lui Telu Voicu este grâul, care ocupă o bună parte din terenul lucrat. „Grâul este acum la un preţ de 154-152 euro/tonă, cel de calitate superioară, cu indici de panificaţie. Cel furajer se caută cu 145 euro/tonă. Noi am vrea să prindem un preţ bun, de 170 euro/tonă. Recolta anului trecut am vândut-o cu 173 euro tona, în aprilie. Aşa că nu avem ce face şi menţinem producţia pe stoc. Şi dacă la începutul anului viitor prindem o cerere de 170 euro tona, îi dăm drumul. Porumbul este o chestiune minoră, când ne hotărâm să vindem grâul, dăm drumul şi la porumb”, ne-a asigurat şi agronomul Maria Voicu, soţia fermierului.
Despre cum au evoluat preţurile în ultimii ani, cultivatorii dobrogeni au răspuns că „de vreo doi ani diferenţele dintre preţul de la recoltare şi cel din primăvară nu mai sunt chiar aşa de mari. Dar trebuie spus că la cantităţi însemnate, diferenţa de un eurocent-doi se cunoaşte”.
Un articol semnat de MARIAN MUŞAT
Pentru mai multe detalii despre acest subiect citiţi în revista Ferma nr. 22/205 (ediţia 15-30 decembrie)
