Cele mai multe sunt subterane şi de neexplorat, poate niciodată. Dar la suprafaţă, trebuie să recunoaştem, este tendinţa din ce în ce mai acută a cumpărătorului european spre achiziţia de alimente aşa-zis sănătoase.
Consumatorul european, din ce în ce mai sofisticat şi cu posibilităţi materiale, îşi doreşte alimente cu trasabilitate şi uşor controlabile. Aceste tendinţe sunt pregnante pe piaţa europeană şi era mai mult decât previzibil eşecul prelungirii autorizaţiei pentru glifosat. Măcar ca efect mediatic în susţinerea dorinţelor acestei mase de viitori votanţi. Nici un politician din lume nu poate rămâne insensibil la strigătul votanţilor. La cererea lor pentru o lume sustenabilă şi alimente oneste cu trasabilitate extinsă.
Revoluţia alimentară a început!
Trasabilitatea completă chiar a produselor va aduce o nouă revoluţie în agricultura mondială, susţinea şi renumitul creator şi producător de utilaje agricole Michael Horsch, care acum doi ani, într-o conferinţă grozavă susţinută la sediul MEWI din Stoeneşti, în judeţul Giurgiu, trăgea un puternic semnal de alarmă în acest sens. Iată că ceea ce ne anunţa omul de afaceri neamţ la acel simpozion se cam întâmplă acum. Tot atunci, Michael Horsch avertiza fermierii români privind dispariţia iminentă de pe piaţa erbicidelor totale din UE a glifosatului. Şi asta din pricina presiunii cumpărătorilor din supermarket. Tot atunci, Michael Horsch a mai povestit cum şeful Lidl (un megabusiness de 200 miliarde de euro anual) a ţinut să îl cunoască pentru o viitoare colaborare privind conectarea directă a fermierilor cu piaţa, prin intermediul trasabilităţii produsului prin dezvoltarea unui „uriaş siloz de informaţii”. Astfel încât cumpărătorul să ştie printr-un singur click de unde provine fiecare celulă din alimentul pe care urmează să-l cumpere. Ce anume furaje au mâncat porcul, pasărea sau vaca şi cu ce anume au fost tratate acele cereale. Chiar până la detalii de genul seminţei folosite, erbicidul utilizat, cantitatea folosită, dar şi lista cu toate celelalte produse de protecţia plantelor aplicate în procesul de producţie. Iar cerealele unde glifosatul a fost folosit ca desicant sau ca erbicid total să fie marcate ca atare, pentru ca Măria Sa, consumatorul, cel care alimentează toată reţeaua comercială, de la fermă, la raft (de la furcă, la furculiţă), cu cash, să fie informat şi să aleagă în cunoştinţă de cauză.
Consumatorul are dreptul de a alege. Doar să fie bine informat!
De altfel, aceste practici s-au înmulţit continuu. Etichetarea voluntară sau chiar impusă de unele autorităţi cu specificaţii de genul: „Acest produs este din carne de porc, vită sau pasăre care nu au mâncat niciodată OMG” sau „Produs fără urme de Glifosat” s-au înmulţit vizibil. Ca o revoluţie alimentară! Chiar şi la noi au apărut rafturile bio, magazinele eco, etichetele curate şi mai ştiu eu ce alte forme de marketing, adresate fobiilor celor care îşi permit să aleagă alimentele pe care le achiziţionează. E dreptul lor şi industria trebuie să vină cu precizări şi comunicări bine cântărite, nu cu ţipete isterice că fără pesticide pământenii vor muri de foame.
Michael Horsch a primit recomandarea şefului Lidl de a crea utilaje noi, care să înlocuiască erbicidele şi să le aducă spre fermieri, pentru că mişcarea împotriva pesticidelor va fi bruscă şi drastică. Toate aceste informaţii au fost publice şi au circulat la liber. Însă împietrirea din sistemul agricol este greu de tratat. Iar lipsa de unitate în rândul fermierilor români, culmea, este din ce în ce mai evidentă. Parcă în ciuda tuturor semnalelor, această împietrire nu se poate trata nici chimic şi nici mecanic. Iar orgoliile sunt mai sus decât orice realitate. Doar glifosatul umblă cu “capul” spart, pe când fermierii îl tratează ca pe elefantul care se legăna de nebun pe o pânză de păianjen şi brusc a aterizat, neautorizat, în trompă!
Ca un făcut, după ce Germania, destul de suspect (ca să nu aprofundez o bănuială pe care o am referitor la tranzacţia Bayer-Monsanto), a întors “armele” în apărarea glifosatului, s-au găsit unii românaşi de-ai noştri care să prezinte reautorizarea erbicidului pentru următorul cincinal ca pe o victorie a fermierilor români. Hai, că asta e o glumă bună!
Un articol publicat în revista Ferma nr. 22/205 (ediţia 15-30 decembrie)
Un articol semnat de Tudor CALOTESCU
