„În ansamblul ei, Legea nr. 17/2014 nu rezolvă o problemă majoră pe care ar trebui să o aibă această lege, inclusiv iniţiativa de modificare a acesteia, aflată în dezbaterea Parlamentului: sistemul naţional de agricultură pe care trebuie să şi-l construiască România. Piaţa funciară a României nu trebuie să fie o simplă piaţă. Piaţa funciară este calea strategică spre un obiectiv strategic al României: SISTEMUL DE AGRICULTURĂ FUNCŢIONAL ŞI EFICIENT”, susţine preşedintele Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS), într-un document transmis redacţiei.

Feriţi-vă de monopol! Prioritate: Ferma de familie!

Tabără afirmă că atât Legea 17/2014, privind vânzarea terenurilor agricole, cât şi iniţiativa legislativă de modificare a acesteia, aflată, în prezent, în dezbaterea Parlamentului, favorizează exploataţiile mari şi foarte mari şi nu reglementează clar problema exploataţiilor mici şi chiar a celor mijlocii. Nici unul din cele două acte nu stabileşte o limită de suprafaţă până la care se poate cumpăra teren agricol şi nu clarifică nici „care este suprafaţa agricolă (arabilă) din extravilan pe care o pot deţine în proprietate persoanele juridice cu obiect de activitate în agricultură şi, cu atât mai mult, în alte domenii”.

„Nu cred că trebuie permisă acumularea unor suprafeţe de teren agricol/arabil extravilan foarte mari, care pot crea – la rândul lor – probleme economico-sociale în zona rurală”, susţine Tabără.

„Trebuie să creăm cadrul ca între fermele mici şi cele mari să se dezvolte fermele de mărime mijlocie, care într-un sistem agricol performant, stabil şi multifuncţional trebuie să aibă o pondere.
Legea nu are în vedere faptul că un sistem agro-alimentar competitiv, se bazează pe ferma familială, integrată şi bine dotată tehnic (a se vedea sistemele agricole din Franţa, Germania Italia, Olanda, Israel etc.). Italia şi Israelul sunt exemple tipice de ferme mici spre mijlocii bine amplasate în sistem şi extrem de eficiente”, adaugă preşedintele ASAS.

Mai mult, acesta crede că „ar trebui o prevedere juridică de stimulare a arendării, şi nu a vânzării terenurilor (aşa cum este în alte ţări UE, precum Germania)”.

Noi preemptori

Preşedintele ASAS mai afirmă că ar trebui să fie preemptori nu doar rudele de gradul I, ci şi cele de gradul II şi III, fapt ce ar putea duce la refacerea suprafeţelor în ferme familiale funcţionale.

Arendaşii ar trebui lăsaţi să cumpere teren agricol doar dacă suprafaţa pe care o administrează, împreună cu cea deţinută pentru culturi de câmp nu depăşesc 1.000 ha şi dacă fac dovada că au calificare în domeniul agricol.

Pe lista preemptorilor ar trebui incluse şi unităţile de cercetare, de învăţământ agricol şi silvic, precum şi fermele de 5 – 30 ha, care sunt stimulate şi prin subvenţii suplimentare.

În cazul fermelor mici, nu ar trebui permisă vânzarea pe bucăţi (parcele, tarlale), ci obligatoriu doar ferma/exploataţia întreagă.