În această perioadă a anului hrănirea vacilor de lapte se face pe bază de furaj verde. Acesta poate fi reprezentat de pajişti, fie ele naturale ori cultivate, iar când acestea nu asigură necesarul, se face completarea cu furaj verde administrat la iesle.
Aportul nutritiv al pajiştilor pentru vacile cu lapte este următorul: 70-88% apă, 0,13-0,35 UNL şi UNC/kg, 8-35 g PD/kg; 10-27 g PDIN/kg; 12-26 g PDIE/kg; 45-60 mg caroten/kg.
Furajarea vacilor exclusiv cu masă verde poate să asigure obţinerea, în perioada de lactaţie, a 12-15 litri de lapte/zi.
Pajiştile pot fi folosite în două moduri:
– prin păşunat direct – pajiştile naturale sau cultivate (graminee; graminee & leguminoase perene);
– prin cosit şi administrare la iesle (graminee anuale şi perene, leguminoase perene sau amestecuri de graminee şi leguminoase perene, alte culturi utilizate ca furaje verzi).
Înainte de folosirea pajiştilor, este recomandat să se efectueze controlul calităţii acestora:
– controlul fizic: la recoltare plantele să nu fie prăfuite sau impurificate cu pământ;
– controlul fito-toxic urmăreşte stabilirea prezenţei plantelor care conţin alcaloizi, glicozizi, fito-toxine;
– controlul chimic – stabilirea conţinutului în nitraţi, nitriţi, în special la plantele cu mare capacitate de acumulare în cazul administrării unor doze mari de îngrăşăminte cu azot (graminee, sfeclă), precum şi prezenţa pesticidelor;
– controlul micologic urmăreşte prezenţa micetelor perfecte parazite, precum mălura, tăciunele, rugina cerealelor.
Cea mai eficientă metodă de utilizare a pajiştilor naturale, din punct de vedere economic, este păşunatul. Perioada de păşunat oscilează în funcţie de zonă, respectiv 170-220 zile la câmpie, 140-160 zile la deal şi 90-120 zile la munte. O vacă de lapte poate consuma circa 60-80 kg furaj verde prin păşunat, iar dacă păşunea nu asigură cantitatea necesară, se completează cu furaj verde administrat la iesle.

Categorii de furaje cu aport proteic
În continuare, prezentăm categoriile de furaje cu un aport proteic însemnat şi care pot fi folosite pe lângă păşunat, prin administrare la iesle. Acestea se utilizează în asociaţie cu gramineele anuale, perene sau ca supliment la pajiştile naturale, pentru echilibrarea energo-proteică a raţiilor.
Sortimentele furajere sunt lucerna, trifoiul, sparceta sau ghizdeiul.
• Aport nutritiv, la 1 kg furaj: 0,12-0,18 UN; 0,17-0,20 UNL; 0,16-0,21 UNC; 21-30 g PD; 16-25 g PDIN şi 12-18 g PDIE/kg; 2,5-4,5 g Ca/kg; 45-65 mg caroten.
• Mod de administrare:
– lucerna şi trifoiul se administrează sub formă pălită; plouate sau cu rouă produc tulburări gastrointestinale (meteorizaţii);
– sparceta – până la înflorire nu produce meteorizaţii, iar după înflorire se lignifică rapid şi i se reduce durata de păstrare;
– ghizdeiul nu determină meteorizaţii, se administrează până la înflorire; conţine un glicozid cu gust amar, mai ales în timpul înfloririi, iar pigmentul galben din floare se transmite şi în lapte.

Raţie furajeră pe bază de lucernă masă verde
Redăm în continuare un exemplu de raţie în care ca furaj suplimentar se foloseşte lucerna masă verde. După modelul cunoscut, s-a stabilit necesarul în energie şi ceilalţi principii nutritivi pentru o vacă în greutate de 650 kg şi cu o producţie de 25 litri de lapte/zi. În condiţiile actuale de secetă, consumul de masă verde din pajişte se reduce la circa 35 kg doar prin păşunat. Dacă suplimentul este asigurat prin circa 30 kg de lucernă pălită, aportul proteic fiind foarte ridicat, se va utiliza ca nutreţ concentrat o cereală energetică, în cazul nostru orzul, în cantitate de 5 kg.
Folosirea lucernei masă verde, corectată energetic cu orzul, ridică mult nivelul productiv al raţiei de bază, care trebuie completată cu o cantitate mai redusă de amestec de concentrate de producţie, respectiv 3,5 kg.
Se poate constata că doar furajul verde nu asigură producţia de lapte de 15 litri, aşa cum ne aşteptam pe perioada folosirii furajului verde. În această situaţie se impune folosirea unui furaj de corecţie. Deoarece necesarul proteic este în mare parte asigurat (vezi tabelul 1), am ales pentru completarea deficitului un furaj concentrat energetic, şi anume orzul.
Pentru a susţine producţia de lapte până la 25 litri, cât este potenţialul vacii, raţia de bază corectată va fi suplimentată cu un amestec de producţie, care va fi alcătuit atât din materii prime energetice (triticale, orz), cât şi proteice (şrot de floarea-soarelui – tabelul 2).
Amestecul de producţie poate fi folosit toată vara, şi la alte raţii de bază corectate, şi la producţii de lapte mai mari de 25 litri de lapte. În aceste cazuri doar cantitatea de amestec administrată va fi corelată cu potenţialul productiv al vacilor, restul raţiei păstrându-se nemodificat.

LEGENDA:
SU – substanţă uscată
UNL – unităţi nutritive lapte;
UNC – unităţi nutritive carne;
UIDL – unitatea de încărcare digestivă pentru vaca de lapte;
PDI – proteina digestibilă la nivel intestinal
PDIN – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în azot al raţiei;
PDIE – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în energie al raţiei.

TABELUL 1: RAŢIE PENTRU O PRODUCŢIE DE 25 LITRI DE LAPTE, ÎN LUNA IUNIE

Structura raţiei: furaje verzi 64%; concentrate 36%.

TABELUL 2: AMESTEC DE PRODUCŢIE

Un articol publicat în revista Ferma nr. 11/216 (ediţia 15-30 iunie 2018)