Brassica juncea este cea mai nouă specie de salată aclimatizată la SCDL Buzău. Planta îşi are originea în Asia. Acolo este cultivată pe suprafeţe mari în China, Coreea şi în India.
În Europa, specia este foarte puţin cunoscută. În România a fost luată în studiu la SCDL Buzău începând cu anul 2010, însă primele rezultate concrete au apărut după anul 2015. Denumirea populară atribuită acestei specii în România este cea de salată iute.
Cercetările au debutat cu procurarea de material biologic valoros din zona de origine. Au fost aduse mai multe genotipuri din Coreea, China şi Siria. Acestea au fost supuse programului de aclimatizare şi s-a constatat că planta vegetează şi fructifică foarte bine în condiţiile ţării noastre, atât în spaţii protejate, cât şi în câmp. „Genotipurile care s-au adaptat la condiţiile pedoclimatice ale ţării noastre au fost cele provenite din Coreea şi Siria. După aclimatizare, cercetările au continuat cu ameliorarea speciei. Până în prezent s-a reuşit obţinerea unui număr mare de genotipuri cu caracteristici fenotipice distincte, în special în ceea ce priveşte forma şi culoarea frunzei, cât şi gustul acestora. Dintre acestea, două genotipuri au demonstrat stabilitate genetică în descendenţă, motiv pentru care unul dintre acestea, linia 3, a fost înscrisă la ISTIS Bucureşti în vederea omologării începând cu anul 2018, sub denumirea provizorie de AROMA”, ne-a declarat Costel Vînătoru, cercetător la SCDL Buzău.
Planta este asemănătoare cu salata tradiţională românească, doar că marginea frunzelor este ondulată, uşor serată, iar gustul este picant, caracteristică ce se accentuează pe măsură ce planta creşte.
Nu necesită lucrări speciale
Tehnologia de cultură este asemănătoare cu cea a salatei. Se poate înfiinţa prin răsad sau prin semănat direct, suportă mai multe scheme tehnologice de înfiinţare, însă în sistem intensiv. Pe parcursul perioadei de vegetaţie cultura nu necesită lucrări speciale de îngrijire, însă trebuie menţinută curată de buruieni prin aplicarea prăşilelor manuale şi mecanice şi are nevoie de aprovizionarea cu apă la timp.
“În ceea ce priveşte bolile şi dăunătorii, s-a constatat că în condiţiile ţării noastre aceasta poate fi cultivată şi în regim bio, deoarece pagubele înregistrate de agenţii patogeni sunt mult reduse. În cazul în care apare excesul de umiditate, unele genotipuri au manifestat sensibilitate la făinare”, a precizat Costel Vînătoru.
Cercetările vor continua cu extinderea în cultură a soiurilor nou obţinute. Studiile întreprinse până în prezent au demonstrat că această specie poate îmbogăţi cu succes sortimentul legumelor şi verdeţurilor cultivate în România. Interesul consumatorilor şi cultivatorilor pentru aceste noi creaţii legumicole a crescut semnificativ de la an la an.
O SINGURĂ PLANTĂ, MULTIPLE ÎNTREBUINŢĂRI
Varietăţile din specia Brassica juncea sunt cultivate atât pentru consumul de frunze verzi, cât şi pentru producţia de ulei. Seminţele conţin 25-30% ulei ce poate fi folosit în producţia de muştar. De asemenea, frunzele pot fi consumate în stare proaspătă sau preparate, fiind un condiment cu aromă foarte plăcută, preferat de ţările orientale.
Brassica juncea este utilizată şi pentru eliminarea metalelor grele din sol, cum ar fi plumbul, în locurile cu deşeuri periculoase, deoarece are o toleranţă mai mare pentru aceste substanţe şi stochează metalele grele în celulele sale.
Producătorii de legume folosesc planta ca îngrăşământ verde. Scopul acesteia este acela de a acţiona ca un mulci, acoperind solul pentru a suprima buruienile din culturi.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 9/214 (ediţia 14-31 mai 2018)
