Recombinarea este un mecanism natural comun tuturor organismelor care se reproduc (plante, fungi sau animale), iar amestecul cromozomial determină diversitatea genetică a speciilor. Cercetătorii utilizează această tehnică de mulţi ani, pentru a crea noi soiuri de culturi, de exemplu, care sunt mai bune la gust ori mai rezistente la dăunători sau boli.
Totuşi, acesta este un proces de lungă durată pentru ameliorarea plantelor, deoarece foarte puţine recombinări apar în timpul procesului de multiplicare. În medie, există doar 1-3 puncte de trecere a materialului genetic între cromozomi pentru fiecare încrucişare. Prin urmare, este imposibil să combinăm 6 gene valoroase într-o singură generaţie, care reprezintă un obstacol major în calea ameliorării genetice a culturilor.
Dar ce anume limitează numărul de recombinări? Pentru a afla asta, angajaţi ai Institutului de cercetare francez INRA au identificat şi studiat genele implicate în controlul recombinării într-o plantă de Arabidopsis thaliana (cunoscută sub denumirea populară de gâscariţă), organism-model în cercetarea biologică şi moleculară. Ulterior, oamenii de ştiinţă au descoperit că o genă, RECQ4, este deosebit de eficientă în prevenirea încrucişării. Într-o asemenea măsură încât inactivarea acesteia va creşte frecvenţa de recombinare de 2 ori până la 4 ori.
Care ar putea fi până la urmă efectul asupra culturilor în sine? Un consorţiu care implică INRA şi CIRAD (un centru de cercetare francez care colaborează cu ţările în curs de dezvoltare pentru a aborda problemele internaţionale legate de agricultură şi dezvoltare) a cercetat trei specii valoroase din punct de vedere agricol: mazăre, tomate şi orez. Iar prin „dezactivarea” RECQ4 s-a reuşit triplarea, în medie, a numărului de încrucişări, ceea ce a dus la o mai mare mişcare a cromozomilor, crescând astfel diversitatea, cu fiecare generaţie.
