Sistemul furajării “din stoc” este puţin folosit de crescătorii de la noi din ţară, întrucât impune atât o dotare tehnică adecvată, cât şi spaţii suplimentare de depozitare a furajelor. De regulă, se recurge la acest mod de hrănire când crescătorul nu dispune de suprafeţe suficiente de pajişti naturale sau cultivate.

Sortimente furajere utilizate în raţie

Hrănirea vacilor se efectuează cu aşa-numitele amestecuri furajere unice (AFU). Acestea sunt formate din componente uscate, precum fibroasele şi concentratele, la care se pot adăuga şi suculente (silozuri); acestea din urmă pot fi administrate în tainuri separate.
• Fânurile reprezintă un component de bază al raţiilor furajere, constituind o sursă importantă de proteină, vitamine, săruri minerale şi contribuind la întreţinerea şi dezvoltarea microsimbionţilor ruminali. Cantităţile obişnuite de fân, recomandate în alimentaţia vacilor de lapte, oscilează între 5 şi 15 kg/zi. Minimul de fân este de 3 kg, iar maximul la care se poate ajunge este condiţionat doar de concentraţia redusă în energie (sub 0,8 UN/kg SU), care la vacile cu producţii mari poate limita capacitatea productivă.
• Furajele suculente reprezintă o categorie cu o mare diversitate şi cu o pondere însemnată în structura raţiilor, proporţia de participare fiind de 45-60% din totalul SU.
În alimentaţia de stabulaţie, un rol important îl deţin furajele însilozate, îndeosebi silozul de porumb. De la silozurile de coceni de porumb, ca atare sau îmbogăţite, şi până la cel de porumb plantă întreagă în faza de pârgă, conţinutul nutritiv este foarte diferit şi posibil de influenţat prin tehnologia de însilozare aplicată. Silozul de porumb cu bobul în pârgă este un preparat furajer cu o concentraţie energetică mare (1 UN/kg SU), fiind un component de satisfacere a cerinţelor energetice. Cantităţile zilnice recomandate sunt de 25-40 kg la vacile de lapte, cu păstrarea unei proporţii de 1/5-7 cu nutreţurile fibroase.
Tot din această categorie fac parte şi semisilozurile şi semifânurile din graminee, leguminoase sau amestecuri de plante din cele două familii botanice. Cantităţile orientative care se pot introduce în raţiile zilnice la vacile de lapte sunt de 8-15 kg, prin ele asigurându-se 5-7 kg SU, fiind folosibile până în preajma fătării.
În balanţa suculentelor de iarnă, este bine ca sfecla furajeră (pentru efectul lactogen) să asigure 8-12% din SU a raţiei. Acest lucru se obţine prin administrarea zilnică a 20-30 kg de sfeclă. De asemenea, se pot folosi bostănoasele, 12-20 kg, şi morcovii furajeri 8-12 kg, îndeosebi în sistemul gospodăresc de creştere.
Dintre produsele secundare industriale, se recomandă cele provenite din industria berii, respectiv borhotul de bere în cantităţi de 8-12 kg/zi cap.
• Furajele concentrate se administrează sub formă de amestecuri a căror structură se întocmeşte în funcţie de aportul nutritiv al furajelor de bază. Acestea vor suplini fie cerinţele energetice, fie cele proteice la animalele cu producţii mari de lapte. Cantitatea de concentrate recomandată este de 0,25-0,35 kg/l lapte la o producţie de peste 8-10 litri iarna, respectiv de peste 13-15 litri vara, având în vedere şi faptul că animalele răspund mai bine în primele două-patru luni de lactaţie.
• Partea minerală. Atât sursele de macroelemente, cât şi cele de microelemente se încorporează, de regulă, în amestecurile de concentrate şi reprezintă circa 2-4% din structura acestora. Aceste procente trebuie să asigure un consum zilnic de 40-50 g sare de bucătărie, 60-80 g cretă furajeră, 20-40 g fosfaţi furajeri, precum şi microelementele prezentate la partea de necesar.

Structura amestecului furajer unic

În continuare prezint modul de lucru pentru alcătuirea unei raţii, respectiv a unei structuri de amestec furajer unic, cu menţiunea că formularea acestora se face în funcţie de nivelul productiv şi de starea fiziologică a vacilor.
Dacă o fermă s-a profilat pe o hrănire din stoc pe bază de AFU şi dispune de o înzestrare tehnică bună (utilaje de tocat şi măcinat, remorci amestecător etc.), atunci trebuie să adapteze tehnica de alimentaţie astfel încât să existe siguranţa că se satisfac cerinţele de energie şi de substanţe nutritive ale vacilor de lapte. Pentru a se îndeplini acest deziderat, se parcurg următoarele etape:
În etapa I se stabileşte necesarul de energie şi de nutrienţi în funcţie de masa corporală a animalelor şi a producţiei de lapte preconizată a se obţine (tabelul 1). Conform tabelelor de normare, pentru o vacă ce are o producţie medie zilnică de 30 l cu 3,8-4% grăsime şi o greutate corporală de 650 kg, trebuie să se asigure 22,9 kg SU, 21,6 UNL, 2160 g PD, 1835 g PDI etc.
În etapa următoare, în funcţie de necesar, se stabileşte relaţia energo-proteică pe care trebuie să o îndeplinească amestecul furajer respectiv PDI (g): UFL. În cazul nostru amestecul furajer care se proiectează trebuie să asigure: 100,87 g PDI/UFL.
În funcţie de sortimentul furajer existent în fermă, sau care poate fi procurat din exterior, se întocmeşte o structură de preparat furajer unic (tabelul 2), care să îndeplinească perfect condiţia de calitate impusă, respectiv relaţia energo-proteică precizată anterior.
În tabelul 2 se regăseşte o structură de AFU alcătuită pe bază de fân lucernă, siloz de porumb, uruială de porumb, şrot de floarea-soarelui, fosfat dicalcic, sare şi premix vitamino-mineral.
Valorile tabelare, pentru fiecare component, se obţin înmulţind procentul stabilit cu valoarea nutritivă din tabele. Însumându-se aportul energetic, proteic şi mineral al tuturor componentelor AFU, se obţine valoarea nutritivă a 100 kg AFU, care prin împărţire la 100, permite să se stabilească valoarea nutritivă la 1 kg AFU. În exemplul dat, 1 kg AFU asigură 0,50 kg SU, 0,44 UFL etc.
Având valoarea a 1 kg AFU, se stabileşte cantitatea de AFU care trebuie administrată unei vaci de lapte, care se acoperă necesarul de energie şi de substanţe nutritive. Din tabelul 1 rezultă că dacă se dau 44 kg AFU, se asigură 22 kg SU, 19,66 UFL, 2112 g PDIN, 2024 g PDIE etc. Iar relaţia nutritivă este de 102,9 g PDI / UFL.

Necesarul unui efectiv de zece capete

Verificarea raţiei confirmă acoperirea nutritivă a indicatorilor nutritivi ai raţiei furajere. Dacă se reface calculul, la un consum zilnic de 44 kg AFU, o vacă ingeră 8,8 kg fân lucernă, 26 kg siloz de porumb, 6,6 kg porumb uruit, 2,2 kg şrot de floarea-soarelui, 88 g sare, 26,4 g fosfat dicalcic şi 88 g premix vitamino-mineral. Pentru un efectiv de zece capete, cantităţile anterioare se multiplică cu 10, după care prin cântărire şi după o preparare specifică (de exemplu boabele de porumb se macină, fânul se toacă), toate componentele se introduc în remorca amestecător şi după omogenizare se distribuie în cantităţi egale vacilor.
Dacă nu se dispune de utilaje specifice pentru prepararea şi mai ales pentru omogenizarea componentelor unui AFU, se poate recurge la administrarea succesivă a furajelor din raţie, respectiv a concentratelor, fibroaselor şi a suculentelor.

TABELUL 1: RAŢIE PENTRU O VACĂ ÎN GREUTATE DE 650 KG

TABELUL 2: AMESTEC FURAJER UNIC
(Condiţie de calitate 100,87 g PDI/UFL)

LEGENDĂ TABELE:
S.U. – substanţă uscată;
UNL – unitate nutritivă lapte;
UFL – unităţi furajere lapte;
PDIN – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în azot al raţiei;
PDIE – proteină digestibilă la nivel intestinal permisă de conţinutul în energie al raţiei;

Articol publicat în revista Ferma nr. 19/246 (ediţia 1-14 noiembrie 2019)