Pentru a hrăni corespunzător o vacă de lapte, trebuie cunoscute particularităţile de digestie ale acesteia, şi anume:

• activitatea de ingestie a hranei oscilează între 6 şi 9 ore pe zi;
• în sistemul digestiv participarea microflorei şi a microfaunei ruminale este activă şi premergătoare acţiunii fermenţilor digestivi proprii;
• microorganismele asigură formarea a 9-12 g proteină microbiană la 100 grame de substanţă organică digestibilă.

Activitatea ruminală

De asemenea, procesele ruminale sunt foarte complexe. Dintre acestea amintim:

• valorificarea eficientă a furajelor cu conţinut ridicat în celuloză; la vaci, conţinutul minim în celuloză al S.U. din raţie este de 14%;
• sinteza vitaminelor K, C şi a celor din complexul B;
• sinteza proteică asigură 30-50% din necesarul de proteină prin azotul neproteic (substanţe azotate sintetice neproteice);
• produşii principali ai proceselor de digestie ruminală sunt acizii graşi volatili (AGV); din total, acidul acetic, propionic şi butiric reprezintă 95% şi asigură 60-80% din necesarul energetic al vacilor.

Raţii care dereglează pH-ul

Un pH-ul ruminal optim se încadrează între 5,8 şi 6,9. Scăderea valorii lui determină o stare de acidoză, care are ca efect inapetenţă, reducerea digestibilităţii substanţelor nutritive, scăderea procentului de grăsime din lapte şi tulburări de reproducţie, situaţie caracteristică raţiilor bogate în glucide fermentescibile şi sărace în azot. Raţiile sărace în glucide şi bogate în azot reduc concentraţia de AGV, determinând alcaloza ruminală şi favorizând bacteriile coli şi de putrefacţie, fapt care afectează producţia de lapte.

Particularităţi de hrănire ale vacilor performante

Pe lângă aceste particularităţi, trebuie ştiut că vacile cu producţii de lapte de peste 5000-6000 litri au o dezvoltare corporală mare şi prezintă un metabolism general crescut, cu predominarea catabolismului. În cazul acestora, se constată un ritm cardiac accelerat, tensiunea arterială şi presiunea venoasă mai mari, funcţii intense ale organelor, digerarea hranei de 1,5 ori mai rapid şi repetarea de mai multe ori a perioadelor de rumegare în 24 de ore, comparativ cu vacile care au o producţie scăzută de lapte.
Vacile performere au de regulă un temperament liniştit, fiind mai retrase, şi se odihnesc mai mult. În cazul vacilor de lapte, îndeosebi a celor performante, trebuie cunoscute şi respectate preferinţele lor furajere.

7 măsuri cu efecte imediate în furajarea vacilor de lapte

Plecând de la aceste particularităţi, pentru a favoriza consumul de furaje, pentru a menţine o activitate normală la nivelul digestiv şi pentru a se evita tulburările metabolice, este indicată respectarea unor reguli cu efecte pozitive imediate pentru animal:
1. Pentru îmbunătăţirea consumului se recomandă:
– Utilizarea de furaje apetisante şi de bună calitate;
– Furajele însilozate să fie bine conservate;
– Furajarea se efectuează continuu;
– Prevenirea formării depozitelor mari de grăsime la sfârşitul perioadei de lactaţie îmbunătăţeşte consumul de hrană la începutul lactaţiei următoare.
2. Raţie constantă: prin evitarea schimbărilor bruşte în regimul alimentar, microsimbionţii se adaptează mai bine
3. Reglarea pH-ului ruminal astfel:
– Amestecurile de concentrate se vor administra fracţionat, câte 2-4 kg la un tain;
– Se va evita administrarea concentratelor premergător furajelor voluminoase;
– Grăunţele de cereale se vor utiliza de preferinţă aplatizate, zdrobite sau urnite, dar cu granulaţie mare.
4. În amestecurile de concentrate se va introduce şi bicarbonat de sodiu, care asigură tamponarea pH-ului ruminal atunci când cantităţile de concentrate sunt mari.
5. Utilizarea de grăsimi protejate pentru a creşte nivelul energetic al raţiilor.
6. Folosirea cu precădere a şroturilor şi turtelor în care proteina este puţin fermentescibilă, pentru a îmbunătăţi utilizarea acesteia din raţia furajeră.
7. Asigurarea unor raporturi optime între concentrate şi voluminoase: în funcţie de valoarea lor nutritivă, are loc efectul de complementaritate între diferitele categorii furajere.

ALTE CERINŢE DE HRĂNIRE
Pe parcursul lactaţiei la vacile de lapte, furajarea se face diferenţiat. Întrucât necesarul de energie şi de substanţe nutritive al unei vaci este influenţat de evoluţia curbei de lactaţie, precum şi de starea ei fiziologică, modul de hrănire trebuie adaptat acestor cerinţe. Click AICI şi vezi care este cea mai bună strategie de hrănire în faza ascendentă a curbei de lactaţie.

un articol de
LAVINIA ŞTEF
mai multe pe această temă
www.revista-ferma.ro