Respiraţia este un proces contrar fotosintezei deoarece:

• În fotosinteză se creează materie organică, în timp ce în respiraţie se consumă materia organică;

• În fotosinteză se absoarbe CO₂ şi se elimină CO₂, iar în respiraţie se absoarbe O₂ şi se elimină CO₂;

• Fotosinteza are loc numai în organele verzi şi numai la lumină, iar respiraţia are loc în toate organele plantelor ziua şi noaptea.

• În respiraţie se creează energia necesară vieţii plantelor, care este folosită:

– o parte în procesele de sinteză;

– altă parte se transformă în energie osmotică, mecanică;

– iar cea mai mare parte se foloseşte în transpiraţie.

Principalii 10 factori care influenţează respiraţia plantelor îi regăsiţi în cele ce urmează.

1.Temperatura

Contribuie la creşterea respiraţiei în anumite limite. La conifer, de exemplu, respiraţia are loc între -20 şi +40-50 grade C. Dar condiţiile optime pentru respiraţie sunt între 25 şi 37 grade C.

Temperatura este specifică fiecărei specii de plante şi enzimele specifice plantei respective nu intră în funcţiune decât la temperatura corespunzătoare. De exemplu, mazărea germinează la 2-3 grade C, iar fasolea la 8-9 grade şi enzimele fiecăreia atunci acţionează.

2. Umiditatea

Reducerea aprovizionării cu apă din sol şi scăderea umidităţii aerului intensifică respiraţia. Umiditatea atmosferică mare este nefavorabilă, deoarece contribuie la închiderea stomatelor prin care trebuie să pătrundă oxigenul necesar respiraţiei. Umiditatea mare în sol împiedică accesul oxigenului şi la concentraţia de 2% se opreşte procesul de absorbţie al rădăcinilor din lipsa energiei.

Insuficienţa apei în sol intensifică respiraţia şi energia rezultată este folosită neeconomic la absorbţia apei reţinută puternic de sol.

3. Aeraţia solului

Aerul este necesar respiraţiei rădăcinilor. Când aeraţia este redusă, se acumulează CO₂; la concentraţia de 2-3%, respiraţia se opreşte. Asta are loc pe solurile fără structură.

Exemplu: la semănatul florii-soarelui pe un astfel de sol, există umiditate, este temperatura necesară, dar lipsa oxigenului nu declanşează activitatea enzimelor şi sămânţa mucegăieşte în sol.

4. Lumina

Are o influenţă mai mult indirectă, prin substanţele organice produse în fotosinteză şi oxidează în procesul de respiraţie pentru obţinerea energiei.

5. Concentraţia enzimelor

Enzimele sunt factorul declanşator al respiraţiei. Mai importante sunt dehidrazele, oxidazele şi citorom-oxidazele. La temperatura corespunzătoare se intesifică activitatea enzimelor şi, în mod corespunzător, respiraţia. Când nivelul temperaturii nu corespunde, se inhibă activitatea enzimelor.

De exemplu, semănatul prea timpuriu al soiei nu germinează, deşi are umiditate şi aerisire, dar nu s-au realizat cele 7-8 grade C necesare, iar enzimele nu se activează.

6. Influenţa activatorilor

Aplicarea macro şi microelementelor în concentraţii reduse stimulează activitatea enzimelor şi, deci, respiraţia. Potasiul stimulează prin radiaţiile pe care le emană. Sulful şi fierul intră în compoziţia enzimelor şi astfel influenţează activitatea enzimelor şi respiraţia plantelor.

7. Influenţa inhibitorilor

În procesul de respiraţie iau naştere şi acizi organici care, în cantitate mare, inhibă activitatea enzimlor. La fel inhibă acidul cianhidric şi oxidul de carbon. Activitatea de respiraţie a plantelor este inhibată şi de pesticide şi de excesul de apă.

8. Gradul de hidratare

Organele plantelor sărace în apă, de exemplu seminţele, au respiraţia redusă. Cu creşterea conţinutului în apă se intensifică respiraţia. Pentru seminţele depozitate nu este indicat conţinutul ridicat de apă, deoarece respiră intens, creşte temperatura, se încing şi se instalează ciupercile şi bacteriile care degradează sămânţa.

Nu este indicat nici deficit, nici exces de umiditate.

9. Starea de repaus

Organele plantelor în repaus, precum mugurii, lăstarii, au respiraţie slabă datorită conţinutului redus de apă şi activităţii enzimatice slabe.

La temperaturi scăzute şi în prezenţa subsţantelor de tip fenoli, scade activitatea enzimelor şi respiraţia plantelor.

10.Traumatismele intensifică respiraţia plantelor

De exemplu, tăierea lăstarilor, ruperea florilor, a frunzelor şi înţepătura insectelor favorizează accesul oxigenului în cantitate mare, creşte respiraţia şi sporeşte temperatura în zona rănită. Respiraţia se intensifică local, în zona rănită, dar după 5-6 zile se vindecă rănile şi respiraţia revine la normal.

Foto 2: BASF

O “GURĂ” DE AER PENTRU CULTURI

Aerul le este la fel de necesar plantelor precum apa şi substanţele nutritive. Găsindu-se însă în cantităţi suficiente în jurul plantelor, nu a fost nevoie de o preocupare specială a agricultorilor pentru asigurarea aerului. Totuşi, ar fi necesară o atenţie mai mare pentru aerul din sol, care poate influenţa hotărâtor soarta recoltelor.

Click AICI şi vezi care sunt elementele esenţiale în respiraţia şi nutriţia plantelor!

un articol de

Vasile Popescu