Comisia Europeană a evaluat, pentru prima dată de la intrarea sa în vigoare în 1991, eficiența Directivei privind nitrații și consideră că aceasta rămâne un instrument eficient pentru reducerea poluării apelor.
Poluarea cu azot provenit din agricultură generează costuri pentru societatea europeană estimate între 68 și 182 miliarde de euro anual, potrivit evaluării Directivei privind nitrații, prezentată de Comisia Europeană. Costurile includ, printre altele, tratarea apei potabile și efectele asupra ecosistemelor acvatice.
Bruxelles-ul apreciază că Directiva 91/676/CEE, aplicată din 1991, este eficientă. Beneficiile rezultate din reducerea poluării sunt estimate la 10-22 miliarde de euro anual, față de costuri de implementare de aproximativ 2,8-3,1 miliarde de euro. Pentru ferme, aceste costuri reprezintă, în medie, mai puțin de 1% din valoarea producției agricole.
Inovația și schimbul de cunoștințe, în centrul viitoarei aplicări
Comisia dorește ca rezultatele cercetării și soluțiile inovatoare să ajungă mai rapid în ferme. Pentru aceasta, este avută în vedere intensificarea dialogului cu actorii din sector și îmbunătățirea schimbului de rezultate și cunoștințe.
În viziunea Bruxelles-ului, progresul tehnologic și adoptarea unor practici agricole mai eficiente pot contribui la reducerea pierderilor de azot fără ca obiectivele de mediu să fie atinse exclusiv prin noi obligații administrative.
Problema surplusului de gunoi de grajd
Una dintre cele mai dificile probleme rămâne gestionarea surplusurilor de gunoi de grajd în regiunile cu o densitate foarte mare a efectivelor de animale. Comisia consideră că limita actuală pentru utilizarea îngrășămintelor organice poate fi insuficientă în anumite zone.
În aceste regiuni, Bruxelles-ul pledează pentru abordări integrate la nivel teritorial și face trimitere la strategia privind sectorul zootehnic prezentată recent, precum și la planul de acțiune privind îngrășămintele.
Accentul ar urma să fie pus nu doar pe limitarea cantității de nutrienți aplicate pe teren, ci și pe găsirea unor soluții pentru redistribuirea acestora către zonele unde există o nevoie mai mare de fertilizanți.
