Campania de semănat din primăvară nu mai este, pentru mulţi fermieri români, momentul de expansiune şi diversificare de altădată.

În sudul ţării, unde variabilitatea climatică şi volatilitatea pieţei s-au accentuat în ultimii ani, primăvara vine mai degrabă cu calcule prudente decât cu entuziasm. Este şi cazul lui Cosmin Băcanu, fermier care administrează 1.100 de hectare în Furculeşti, judeţul Teleorman, şi care a luat o decizie radicală: eliminarea aproape totală a culturilor de primăvară din structura fermei.

O primăvară fără porumb şi floarea-soarelui

În mod tradiţional, campania de primăvară însemna porumb, floarea-soarelui şi alte culturi prăşitoare. În ferma din Teleorman, însă, aceste culturi nu mai fac parte din planul de producţie de trei-patru ani. Decizia este fermă şi asumată: culturile de primăvară au fost scoase complet din rotaţie.

„Există doar situaţii excepţionale în care primăvara aduce semănători pe câmp. Dacă, în mod excepţional, cultura de rapiţă este compromisă peste iarnă, din cauza îngheţului sau a altor factori, terenul trebuie reînsămânţat. În astfel de cazuri punctuale, pe suprafeţe reduse, se poate reveni la o cultură de primăvară. Însă acestea sunt intervenţii de avarie, nu parte dintr-o strategie planificată”, ne-a confirmat Cosmin Băcanu. În rest, structura fermei se bazează pe culturile de toamnă, considerate mai sigure în actualul context climatic.

Rezerva de apă, o veste bună înainte de fertilizare

Un element esenţial pentru campania de primăvară îl reprezintă rezerva de apă din sol. După o perioadă în care deficitul ajunsese la aproximativ 300 de litri, precipitaţiile din toamnă şi iarnă au refăcut stocul de umiditate. În prezent, solul se află la un nivel optim, ceea ce creează premise bune pentru reluarea vegetaţiei şi pentru aplicarea fertilizării.

Reducerea dozelor – economie falsă într-un an dificil

Creşterea accentuată a preţurilor la inputuri a generat discuţii în rândul fermierilor despre posibilitatea reducerii dozelor de îngrăşăminte sau produse de protecţie a plantelor. În opinia lui Cosmin Băcanu, o astfel de strategie ar fi o greşeală majoră.

„Diminuarea cantităţilor aplicate ar compromite potenţialul de producţie şi ar transforma o economie aparentă într-o pierdere sigură. Dacă în alte state europene, precum Franţa, se ajunge la aplicări de până la 600 kg de azot la hectar, în România media este în jur de 200 kg. O eventuală reducere la 100 kg ar însemna, practic, renunţarea la performanţă”, avertizează fermierul din Teleorman. Într-un context deja dificil, acesta consideră că ajustarea tehnologiei în jos nu este o soluţie, ci o vulnerabilitate suplimentară.

Taxa pe carbon şi costurile în creştere

Un alt factor care apasă pe umerii fermierilor este scumpirea accelerată a îngrăşămintelor, inclusiv pe fondul introducerii taxei pe carbon. „Dacă în luna august ureea era achiziţionată cu aproximativ 2.400 lei/tonă, în prezent preţul a urcat la 3.000 lei/tonă. La fel s-a întâmplat şi cu îngrăşămintele complexe sau cu produsele de protecţie a plantelor. Explicaţia oferită de distribuitori este inflaţia, însă problema majoră este că preţurile cerealelor nu au urmat aceeaşi traiectorie ascendentă”, a ţinut să precizeze Băcanu.

Grâul, între stagnare şi realitatea pieţei

În timp ce costurile de producţie cresc de la an la an, preţul grâului rămâne la niveluri comparabile cu cele din 2008, când se vindea cu 90 de bani/kg. Această stagnare, în opinia sa, afectează direct rentabilitatea fermelor şi pune sub semnul întrebării sustenabilitatea unor tehnologii intensive. Pentru un administrator a 1.100 de hectare, diferenţa dintre costuri şi preţul de valorificare poate însemna echilibrul sau dezechilibrul financiar al întregii exploataţii.

Citeşte şi:
RADU MOŢ şi-a făcut strategia pentru campania de primăvară… Află de ce nu renunţă arădeanul la porumb!

În ciuda tuturor presiunilor, fermierii rămân ancoraţi într-un optimism pragmatic. „Agricultura nu permite pauze şi nici retrageri spectaculoase. Ea impune adaptare continuă, decizii ferme şi, mai ales, capacitatea de a merge mai departe chiar şi atunci când marjele sunt tot mai strânse”, spune Cosmin Băcanu, pentru care campania de primăvară nu mai înseamnă diversificare, ci consolidare. Iar aceasta poate fi, în actualul context, cea mai importantă strategie de supravieţuire.