Prețurile la îngrășăminte descurajează fermierii. Piața, prinsă între ezitarea fermierilor și strategiile comercianților.
Deși fermierii solicită tot mai multe oferte și informații, nivelul de prudență la achiziții rămâne ridicat. Producătorii agricoli se confruntă cu o piață confuză, lipsită de direcție clară și afectată de decizii politice contradictorii, adesea deconectate de realitatea economică din teren.
În mod normal, în această perioadă a anului, fermele ar trebui să se aprovizioneze cu îngrășăminte pentru sezonul următor. Cu toate acestea, nivelul actual al stocurilor este departe de necesarul estimat, iar puțini agricultori își asumă riscul unor achiziții masive.
Dealerii, pe de altă parte, nu oferă prețuri atractive, mizând pe o eventuală creștere a cotațiilor în următoarele luni. Mulți jucători din piață par să „joace poker”, preferând să aștepte clarificări legate de factorii care influențează costurile de import.
CBAM și licitațiile indiene: incertitudini care blochează piața
Unul dintre principalele motive ale stagnării este Mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de carbon (CBAM – Carbon Border Adjustment Mechanism). Acesta presupune taxe suplimentare pentru produsele importate din țări cu reglementări mai slabe privind emisiile de CO₂, ceea ce duce la creșterea prețurilor de import pentru îngrășămintele fabricate în afara Uniunii Europene.
Pe lângă CBAM, licitațiile de uree organizate de India – un actor major pe piața globală a fertilizanților – influențează semnificativ dinamica prețurilor. Până la anunțarea rezultatelor acestor licitații, transparența pieței rămâne limitată, iar mulți comercianți adoptă o poziție de așteptare.
În lipsa unor semnale clare, piața pare „paralizată”. Atât fermierii, cât și furnizorii ezită să facă mișcări semnificative, în timp ce costurile de logistică și transport rămân ridicate.
Fermierii – între nevoia de aprovizionare și teama de prețuri volatile
Chiar dacă interesul pentru achiziții crește, marea majoritate a fermierilor rămâne rezervată. Mulți preferă să aștepte evoluția prețurilor din noiembrie-decembrie, sperând la oferte mai competitive sau la semnale mai clare privind politicile agricole europene.
Situația este amplificată de scăderea prețurilor cerealelor, în special a grâului, care a coborât recent sub pragul de 190 euro/tonă. În acest context, veniturile fermierilor se restrâng, reducându-le capacitatea de a investi în inputuri agricole scumpe.
Deși euro s-a depreciat față de dolar, ceea ce ar putea favoriza exporturile europene de cereale, efectul pozitiv este insuficient pentru a compensa pierderile din prețuri.
Comerțul cu îngrășăminte: puține tranzacții, prețuri rigide
În acest climat de incertitudine, activitatea comercială rămâne la un nivel minim. Dealerii nu par dispuși să reducă semnificativ prețurile, iar fermierii refuză să cumpere la valorile actuale.
Diferențele de preț sunt dictate mai ales de volumul comenzilor – clienții mari pot obține reduceri de volum, însă pentru fermele mici și medii, condițiile rămân neschimbate.
Rezultatele licitației indiene pentru uree, așteptate în această săptămână, ar putea debloca temporar piața, însă analiștii estimează că impactul va fi moderat.
Evoluția prețurilor la îngrășămintele azotate, fosfatice și potasice
Conform datelor de la jumătatea lunii octombrie, prețurile îngrășămintelor azotate se mențin relativ stabile, cu variații minore față de luna precedentă, scrie Agrarheute:
- Uree (Egipt): 436 USD/tonă (FOB), cu 15 USD mai puțin decât în urmă cu patru săptămâni.
- Uree (porturi de import Germania): 505 euro/tonă, în scădere cu 5 euro.
- Azotat de calciu și amoniu (KAS): 340 euro/tonă, preț neschimbat.
- Soluție lichidă AHL (azotat de amoniu-uree): 330 euro/tonă, la același nivel ca în septembrie.
- Potasiu pentru cereale: 320 euro/tonă, în scădere cu 10 euro.
- Fosfat de diamoniu (DAP): 765 euro/tonă, în scădere cu 20 euro.
În Franța, azotatul de amoniu 27% se menține la 366 euro/tonă în portul Rouen, în timp ce ureea este cotată la 478 euro/tonă, cu o creștere ușoară de 5 euro. Pentru AHL, fermierii francezi plătesc 327 euro/tonă – tot cu 5 euro mai mult decât luna trecută.
Piața așteaptă o direcție clară
În concluzie, piața europeană a îngrășămintelor traversează o perioadă de stagnare și confuzie. Pe de o parte, fermierii ezită să cumpere din cauza prețurilor ridicate și a volatilității pieței cerealelor; pe de altă parte, dealerii refuză să reducă tarifele, mizând pe creșteri viitoare alimentate de incertitudinile legate de CBAM, costurile energetice și cererea globală.
Dacă nu intervin schimbări semnificative până la sfârșitul toamnei, sezonul agricol 2025 ar putea începe cu stocuri insuficiente de îngrășăminte, ceea ce ar afecta productivitatea culturilor și competitivitatea fermierilor europeni.
Până atunci, piața rămâne un joc de așteptare – iar câștigătorii vor fi cei care știu să prindă momentul potrivit între ezitare și acțiune.
