Agricultura românească se află, din nou, în fața unui prag critic: natura devine tot mai imprevizibilă, piețele internaționale mai volatile, iar deciziile politice globale își fac simțite consecințele direct pe ogoarele noastre.
AGRICULTURA, LA SFÂRȘIT DE PRIMĂVARĂ
Mai este ultima lună de primăvară doar în calendare. În teren, a fost deja prima lună de foc. Culturile de toamnă sunt compromise parțial, bursele internaționale o iau razna, iar politicile externe – în special cele fiscale, precum noile taxe propuse de administrația Trump – încep să-și facă simțite efectele și pe câmpurile din România.
Fermierul român intră în vară cu mâna pe inimă și ochii pe cer. Dar și pe prețuri.
Înghețul din luna aprilie a dat o lovitură dură culturilor de rapiță și de grâu, dar și celor de primăvară semănate timpuriu și care au apucat să răsară. Rapița a fost afectată în multe județe din nordul, nord-estul și sudul țării, în timp ce grâul a suferit în special în zonele unde dezvoltarea fenologică era mai avansată. Efectele s-au văzut imediat în teren: tulpini frânte, flori distruse, dezvoltare întârziată. Nu e o situație izolată, ci un scenariu tot mai frecvent în primăverile din România ultimilor ani.
Într-un astfel de context, fermierul nu mai are luxul de a-și face planuri în liniște. Piețele internaționale reacționează violent la orice știre, vremea e imprevizibilă, iar deciziile politice globale devin obstacole locale. Când prețurile cerealelor urcă și coboară de la o zi la alta, nu mai vorbim de prognoze, ci de ghicitori. Contractele se semnează greu, investițiile se amână, iar creditul agricol devine o ruletă.
La nivel global, cotațiile grâului și porumbului au cunoscut o volatilitate accentuată în ultimele săptămâni. Bursa din Chicago reacționează la orice știre despre vreme în SUA, coridoarele din Ucraina sau tensiunile comerciale dintre marii jucători. În acest context, prețurile sunt mai puțin un indicator al valorii reale și mai mult un barometru al fricii și speculației. Pentru agricultorul român, asta înseamnă lipsă de predictibilitate, deci risc. Și încă unul în plus, peste cele climatice.
Nici frontul fiscal nu aduce vești mai bune. Propunerile de politici comerciale agresive peste Ocean amenință echilibrul deja fragil al pieței globale. Fermierul român, prins într-un lanț economic pe care nu-l controlează, suportă consecințele. Creșterea costurilor de producție, blocaje în lanțurile de aprovizionare, instabilitate legislativă – toate acestea se traduc printr-un singur lucru: presiune. O presiune constantă, tot mai greu de dus.
În fața acestor realități, întrebarea nu mai este „ce fel de an vom avea?”, ci „cum supraviețuim acestui tip de an, devenit noua normalitate?”.
Ce urmează? O vară lungă, imprevizibilă, în care fiecare tonă contează. Și în care deciziile trebuie luate cu sânge rece. Este timpul ca fermierii să redevină strategii terenului. Fără iluzii, fără promisiuni, doar cu cifre reci și o analiză lucidă a riscurilor.
Mai nu mai e o lună de speranță. E o lună de realism. E luna în care se trage linia între pierdere și reziliență în agricultura românească. Din păcate, asta nu ține loc de politici coerente. Dar ține loc de supraviețuire…
Editorial publicat în Revista FERMA – luna MAI 2025
