1. Roboţii şi agricultura, un parteneriat necesar

Roboţii agricoli au apărut mai mult din necesitatea fermierilor de a-şi automatiza anumite sarcini repetitive, lente şi plictisitoare, pentru a se putea concentra mai mult pe îmbunătăţirea calităţii producţiei şi creşterea randamentelor. Deşi îi numim generic roboţi, există o varietate foarte mare de echipamente care au un anumit grad de libertate în mişcare, de la vehicule aeriene fără pilot (UAV) sau drone, roboţi de muls, sisteme automate de recoltare, până la tractoare autonome şi vehicule terestre fără pilot (UGV) utilizate în pepiniere sau sere, roboţi de sortare şi ambalare sau pentru controlul buruienilor. În prezent, roboţii de muls şi dronele domină această piaţă, însă supremaţia va fi preluată în curând de celelalte sisteme inteligente.

2. Impactul COVID-19

Deficitul de forţă de muncă în creştere, maturizarea tehnologiilor IoT şi de navigaţie şi, nu în ultimul rând, pandemia COVID-19 sunt principalii factori care au stimulat în ultimii ani accelerarea utilizării roboţilor în sectorul agricol. În plus, potenţialul de piaţă neexploatat şi posibilităţile de automatizare în agricultură, utilizarea sporită a tehnologiei de electrificare pentru roboţii agricoli şi utilizarea sistemelor robotice multimodale în timp real în câmp au creat mai multe oportunităţi pentru producătorii de vehicule autonome. Cum era de aşteptat, criza pandemică a avut un impact important asupra dinamicii de dezvoltare a pieţei. Închiderea unor fabrici şi măsurile de carantină implementate la nivel mondial au limitat circulaţia şi activităţile de afaceri, astfel încât piaţa roboţilor agricoli a înregistrat anul trecut o scădere de 10% faţă de acum doi ani. Se aşteaptă, totuşi, ca impactul să fie pe termen scurt.

 3. Deficitul de personal, o problemă globală

Sectorul agricol se află sub presiunea creşterii populaţiei globale şi a nevoii de productivitate mai mare pe suprafaţa existentă. Anumiţi factori, cum ar fi evoluţia demografică şi urbanizarea, afectează acum industria de profil. Potrivit estimărilor Băncii Mondiale, ocuparea forţei de muncă în agricultură a scăzut cu 15 procente în ultimul deceniu. Deficitul de personal a devenit o problemă globală, în condiţiile în care:

• Populaţia de fermieri îmbătrânită limitează şi mai mult oferta de muncă manuală.

• Generaţia tânără este mai puţin interesată să se ocupe de agricultură, iar copiii din familiile de fermieri se mută adesea în oraşe pentru a căuta perspective de carieră mai bune. Chiar şi în California, unde salariile din agricultură pot depăşi uneori 20 de dolari pe oră, oamenii nu doresc să îndeplinească sarcini fizice solicitante şi repetitive, cum ar fi de exemplu culesul căpşunilor sau al altor fructe de pădure.

Ori cu ajutorul automatizării robotizate această problemă ar putea fi rezolvată. Pe modelul deja implementat în fermele de creştere a vacilor de lapte.

4. Cât de rentabile sunt pentru micii fermieri?

Exploataţiile de dimensiuni mai mici au pierdut cumva startul în ceea ce priveşte automatizarea, chiar dacă, cel puţin în teorie, ar fi mai uşor de implementat aceste noi tehnologii datorită suprafeţelor reduse. De cele mai multe ori, însă, investiţiile nu oferă suficientă rentabilitate pentru această categorie de fermieri. Chiar dacă astăzi sistemele de ghidare automată ce vin montate pe tractoare şi dronele sunt mult mai accesibile ca şi cost de achiziţie, acest tip de echipamente nu sunt încă foarte răspândite.

5. Închiriere vs. vânzare

Doar una din 10 ferme la nivel mondial folosesc aşa-numita tehnologie de auto-steering pe maşinile agricole. Se aşteaptă ca aceste ferme să rămână în urmă în ceea ce priveşte tehnologia, odată cu introducerea unor roboţi şi sisteme software mai specializate şi mai scumpe. Această problemă este deosebit de răspândită în ţările în curs de dezvoltare, cum ar fi India, China şi Brazilia, deoarece există o lipsă de calificare şi conştientizare tehnică în rândul fermierilor. Prin urmare, mulţi dintre producătorii de echipamente agricole preferă să-şi închirieze echipamentele în loc să le vândă.

6. Sisteme robotizate multimodale

Utilizarea de platforme multimodale sau eterogene care combină vehiculele de la sol şi cele aeriene oferă oportunităţi de sprijin direcţionat, informaţii şi planificare a operaţiunilor la un nivel superior. Comportamentul de colaborare între diferiţi roboţi devine avantajos pentru agricultura la scară largă, deoarece sarcinile pot fi efectuate în paralel, oferind economii mai mari. Diferite tipuri de roboţi şi sisteme autonome pot fi acum interconectate. De exemplu, dronele sunt o platformă excelentă pentru monitorizarea aeriană, dar cu sarcină utilă, timp operaţional şi robusteţe limitate. Nu sunt potrivite pentru îndeplinirea tuturor operaţiunilor la sol. Prin urmare, vehiculele terestre şi aeriene trebuie să fie coordonate pentru a-şi îndeplini sarcinile respective. Controlul mai multor roboţi printr-o platformă software centralizată va aduce multe beneficii. Cum ar fi capacitatea de a opera roiuri de roboţi pentru a efectua diverse sarcini agricole, ca de exemplu pulverizarea şi plivitul simultan.

7. Ascensiunea roboţilor de câmp

Potrivit analiştilor de la Markets&Markets, care au condus acest studiu legat de piaţa roboţilor agricoli, aplicaţiile de câmp vor avea cea mai rapidă creştere în următorii patru ani. Prognozele spun că până la finalul lui 2023 vehiculele autonome vor avea o cotă mai mare de creştere pe această piaţă decât roboţii de muls, pentru care ritmul vânzărilor va încetini întrucât aceştia sunt comercializaţi de mult timp.

8. Europa vine din urmă

America de Nord este, indiscutabil, liderul absolut de pe piaţa roboţilor agricoli, atât în ceea ce priveşte producţia cât şi numărul de unităţi aflate în exploatare. Companiile din această regiune (în special SUA) investesc masiv în activităţi de cercetare şi dezvoltare având ca scop crearea de roboţi rentabili şi foarte productivi. Europa vine din urmă, însă mai are multe de pus la punct, mai ales în privinţa confidenţialităţii datelor şi cerinţelor de reglementare.