Consider că trebuie să acţionăm folosind toate pârghiile pentru mărirea producţiei de lapte şi pentru producerea de miei îngrăşaţi, mai cu seamă hibrizi realizaţi între oi autohtone şi berbeci specializaţi pentru producţia de carne (Rasa de Carne Palas, Cap Negru German, Suffolk, Ile de France, Dorper etc.)

DE CE MIEI GREI ȘI NU MIEI DE LAPTE?

Acum, în perioada fătărilor (februarie – martie), o bună strategie de îmbunătăţire a producţiei de carne porneşte de la îngrijirea mieilor până la livrarea lor la export cu greutatea optimă, în perioade favorabile, când cererea este mare, dar şi preţul e ridicat. Perioada de alăptare a mieilor influenţează hotărâtor dezvoltarea lor corporală şi nivelul producţiilor la vârsta de adult.
Pentru producţia de carne, mielul în momentul înţărcării trebuie să fie viguros, cu o dezvoltare corporală bună, să fie sănătos şi obişnuit să consume furaje concentrate şi fibroase. Din studii de cercetare şi mai cu seamă din experienţa multor oieri s-a întărit convingerea că mieii furajaţi suplimentar obțin o greutate corporală la nivelul potenţialului rasei respective.
Producerea de miei de lapte cu greutăţi corporale de 17-22 kg este o activitate foarte profitabilă, încurajată de cerinţa mare de pe piaţa sud-europeană. Dar îngrăşarea acestor miei până la 40-50 kg s-a dovedit în ultimii ani cea mai eficientă.

HRĂNIREA SUPLIMENTARĂ A MIEILOR SUGARI ESTE PROFITABILĂ

1. Stimulează dezvoltarea tubului digestiv, îndeosebi a prestomacelor, intensificând creşterea în volum, dezvoltarea stratului papilar, apariţia simbionţilor ruminali și totodată sporește capacitatea de digerare a nutrețurilor;
2. Se reduc pierderile prin inaniţie cauzate de înţărcarea naturală timpurie a unor oi mame, în paralel cu creşterea vigorii mieilor, accentuată la mieii gemelari;
3. Perioada de alăptare a mieilor se poate scurta la 40-45 zile, permiţând organizarea unui program de reproducţie intensivă la oile mame (rase de carne, carne-lână) sau mulgerea lor (rase de lapte sau mixte) într-o perioadă (februarie-aprilie) în care produsele lactate proaspete sunt căutate şi au preţurile cele mai ridicate;
4. Sporește viteza de creştere a mieilor spre limita biologică, cu cele mai reduse consumuri specifice (2-4 UN/kg spor) din viaţa mielului. Efectul este mai evident la mieii gemeni. În 2,5-3 luni mieii pot atinge 23-24 kg greutate, ce reprezintă aproape 50% din cea a oilor (50-60 kg);
5. Miei grei valorificaţi pentru carne – la înţărcare, au greutăţi mai mari şi aspect comercial, fiind plătiţi mai bine;
6. În cazul înţărcării tardive a mieilor se permite organizarea unui muls (dimineaţa sau după amiaza) începând de la 1-1,5 luni după fătare, în perioada februarie-aprilie, cu aceleaşi efecte comerciale favorabile;
7. Stresul de înţărcare este minim, sesizabil doar 2-3 zile, datorită obişnuinţei de a consuma şi alte furaje şi a independenţei câştigate. La mieii neobişnuiţi cu hrănirea suplimentară stresul la înţărcare conduce la stagnarea şi chiar diminuarea greutăţii corporale pe o perioadă de 10-12 zile;
8. Indicii productivi şi reproductivi superiori după înţărcarea mieilor hrăniţi suplimentar față de cei hrăniţi numai cu lapte.

foto: canva.com 

ETAPIZAREA FUNCŢIILOR DIGESTIVE ALE MIELULUI

• Sugar (0-3 săptămâni): mielul consumă exclusiv lapte. De la 8-10 zile după fătare, mieii consumă cantităţi mici de fibroase (frunzuliţe de fân) imitând oaia mamă. Odată cu fibroasele pătrund în compartimentele gastrice bacterii şi protozoare care se înmulţesc şi începând de la 3 săptămâni provoacă dezvoltarea treptată a prestomacelor;
• Etapa de tranziție (3-8 săptămâni): mielul trece treptat de la stadiul de nerumegător la cel de rumegător. Simbionţii ruminali încep să degradeze cu eficienţă tot mare şi polizaharidele (amidon, celuloză, etc.) până la acizii graşi volatili şi totodată sunt capabili să sintetizeze proteine proprii cu valoare biologică ridicată şi vitamine din complexul B şi vitamina K2. În această etapă, pe lângă laptele matern, mielul preferă şi va trebui să aibă acces la fân vitaminic de foarte bună calitate (de preferinţă leguminoase sau lolium) şi un furaj combinat.
• Rumegător (8-12 săptămâni): – în care se continuă creşterea şi dezvoltarea prestomacelor care ajung la sfârşitul etapei la circa 80% din volumul total al compartimentelor gastrice. Mielul începe să rumege odată cu ingestia primelor fibroase (2-3 săptămâni), dar în acest stadiu rumegarea se produce un timp mai lung după fiecare tain. Preferinţa mieilor pentru alte furaje creşte, aceştia consumând cu plăcere iarbă verde, sau suculente. Furajele solide preferate de mieii sugari sunt fânul de otavă bogat în frunze (fânul vitaminic) şi concentratele măcinate cu o granulaţie mijlocie.

Va urma…