Asta nu înseamnă însă că alte organisme de cercetare – cu o reputaţie de necontestat – au ignorat subiectul, dovadă fiind publicarea în această vară a unor studii – e drept la o scară mai redusă – care însă, nu ar trebui să suplinească evaluarea amplă a Comisiei, atât de mult aşteptată.
Chiar dacă limitate ca anvergură, studiile în discuţie au scos la iveală câteva tendinţe importante, ce vor avea, fără doar şi poate, impact asupra agriculturii, în general, şi a zootehniei în special.
1. Scăderea producţiei de alimente în EU
Raportul publicat de către departamentul pentru agricultură al SUA (USDA) estimează că implementarea strategiilor agricole asumate de statele UE va conduce iniţial la un declin de 12% a producţiei de alimente. La o concluzie similară, dar mai detaliată, a ajuns şi Centrul Comun al Cercetării Europene (JRC), care preconizează o scădere cu 15% a producţiei de carne de porc şi pasăre, cu 14% a producţiei de carne de bovine şi cu 11% a celei de lactate. În sectorul vegetal acelaşi centru al cercetării estimează o scădere între 8 şi 24% a producţiilor de grâu, porumb şi oleaginoase.
Ce înseamnă toate acestea? Simplu: UE se va transforma din exportator de produse alimentare în importator net. Această transformare va avea efecte negative asupra nivelului de trai din ţările extracomunitare care importau produse alimentare europene şi va pune în pericol siguranţa alimentară a peste 22 milioane de oameni până în 2030.
2. Creşterea substanţială a preţului alimentelor în UE
E logic că în condiţiile în care producţia de alimente va scădea, preţul acestora va creşte. E regula de bază a economiei. Într-un raport recent al prestigioasei Universităţi din Kiel s-a estimat că implementarea strategiei „De la Fermă al Furculiţă/ Consumator”, în forma actuală, va conduce la o creştere a costurilor populaţiei cu alimentele de peste 70 miliarde de euro! Sau, ca să fie şi mai clar, fiecare familie din Europa, formată din doi adulţi şi doi copii, va trebui să scoată din buzunar pentru alimente cu 650 de euro/an mai mult decât la acest moment. Alte studii (USDA şiJRC) amintite anterior consideră că preţurile medii ale alimentelor vor creşte cu 12-17%, iar cel al cărnii cu peste 20% în contextul implementării noilor strategii.
3. Deteriorarea balanţei comerciale cu produse agro-alimentare a UE
Aceleaşi studii citate menţionează că UE va avea un deficit major de carne de bovine, ovine şi caprine, dar va rămâne în continuare exportatoare de carne de porc şi pasăre, însă cu o diminuare substanţială a cantităţilor exportate în afara blocului comunitar. Singurele produse la care se proiectează o creştere a exporturilor sunt cele lactate. În privinţa producţiilor vegetale, raportul Universităţii dinKielconcluzionează că UE va deveni importator net atât de cereale, cât şi de oleaginoase.
4. Scăderea veniturilor fermierilor
Pe de altă parte, raportulJRCconsideră că implementarea noilor strategii va conduce la scăderea veniturilor anuale ale fermelor producătoare de cereale şi oleaginoase cu până la 26%, cele legumicole fiind impactate într-o mai mică măsură, cu numai 5%.
Referindu-se la fermele zootehnice, studiile de la Universitatea Wageningen consideră că venitul acestora va scădea, în ciuda faptului că preţurile vor creşte, întrucât plusvaloarea de pe lanţul alimentar arareori – şi în proporţie infimă – ajunge în contul fermierului.
5. Impact minim asupra schimbărilor climatice
Ambiţiile conţinute în “Pactul Verde European” (EU Green Deal) în privinţa reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră generate de agricultură sunt, evident, justificate şi susţinute de toată lumea. Studiile la care facem referire consideră că noile strategii pentru agricultură vor conduce într-adevăr la o reducere cu 30% a acestor emisii de către ţările UE. Însă, de fapt, statele UE nu vor face altceva decât să exporte aceste emisii către ţările din care vom importa alimentele pe care noi europenii nu le vom mai produce. Or, e cunoscut faptul că rezolvarea problemelor pe care le generează gazele cu efect de seră nu este una locală, ci globală. Degeaba va scădea impactul emisiilor produse în EU dacă acestea vor creşte în alte părţi ale globului de unde vom importa!
În acest context paradoxal, atât publicul larg, cât şi fermierii ar trebui să solicite Comisiei Europene un studiu de impact al strategiilor agricole propuse, iar Parlamentul European să rezolve punctele slabe şi ameninţările care par să ne aştepte.
Dar oare acest lucru se va întâmpla? Speranţa moare ultima, nu-i aşa?
Vezi AICI cum şi-a propus UE să ţină piept schimbărilor climatice!
un articol de
IOAN LADOŞI
