Principalul obiectiv în timpul fazei de finisare este maximizarea eficienţei cu care este convertit furajul în carne macră, adică marfa din care fermierii realizează profit sau pierdere.
3 CERINŢE NUTRITIVE ÎN DIETĂ
În vederea atingerii acestui ţel, furajarea trebuie să asigure cerinţele nutritive ale porcilor pentru o gamă largă de vârste și greutăţi corporale, aceasta necesitând administrarea, la modul ideal, a unei serii de diete, fiecare concepută pentru o greutate corporală anume.
Aceste diete ar trebui să răspundă următoarelor cerințe:
1. Asigurarea unei creşteri rapide şi eficiente
2. Optimizarea calităţii carcasei și a cărnii, în conformitate cu cererea consumatorului
3. Minimizarea costului furajelor/kg spor în carcasă
FACTORI CARE DEPIN DIETELE PENTRU FINISARE
Cerinţele nutritive ale porcilor aflați în perioada de finisare depind de un număr de factori care necesită a fi luați în considerare atunci când se alcătuiesc dietele pentru o fermă anume.
Printre aceștia amintim:
1. GENOTIPUL
Există o diferenţă considerabilă între genotipurile comerciale disponibile şi rata de creştere a ţesutului muscular, adică potenţialul lor de a acumula carne macră, în detrimentul grăsimii. Genotipurilor de carne, crescute preponderent în fermele comerciale moderne, li se pot administra diete cu mai multă proteină – în raport cu energia – decât celor cu capacitate mai redusă de creştere a musculaturii, prezente preponderent în gospodăriile populației.
Pe de altă parte, porcii hibrizi cu musculatură dezvoltată pot fi crescuţi până la greutăţi corporale mai mari, calitatea carcasei nefiind afectată major în sens negativ, adică cel al acumulării unei cantități de grăsime în exces. Iar depunerea de grăsime este extrem de ineficientă economic pentru fermier, întrucât un kg de grăsime necesită o cantitate de furaj de 4 ori mai mare decât cea pentru obținerea unui kg de mușchi! Ori, evident, asta costă în zilele noastre și… nu puțin. Pe de altă parte, consumatorul vrea să cumpere carne macră, nu grăsime!
2. SEXUL
Scrofiţele au o capacitate mai ridicată de a depozita ţesut muscular decât masculii castraţi. Însă, la greutăţi mai mari de 45-50 kg, scrofiţele au un apetit mai redus decât aceștia la o masă corporală similară. Aceasta înseamnă că scrofiţele pot fi furajate cu un furaj având un raport mai ridicat de proteină : energie, comparativ celui oferit masculilor castraţi, ceea ce îmbunătăţeşte rata creşterii, fără a compromite calitatea carcasei.
În timp ce masculii castraţi au un apetit mai ridicat decât scrofiţele, capacitatea lor de a depune ţesut muscular este mai redusă, aşa că excesul de energie se depune sub formă de grăsime. De aceea carcasele acestora au un conținut de grăsime mai ridicat şi un procent de carne macră mai redus, ca și eficienţa conversiei furajelor, care este sub cea a scrofiţelor.
Diferenţele dintre sexe se majorează pe măsura creşterii porcilor, astfel că, acolo unde obiectivul este maximizarea greutăţii medii a carcasei, masculii castraţi pot fi sacrificaţi la o greutate mai mică decât scrofiţele. Aceasta permite scrofiţelor să mai crească încă 4-7 kg pentru a exploata mai bine potenţialul lor de acumulare musculară.
3. MASA CORPORALĂ DE COMERCIALIZARE
Carcasele mai grele tind să aibă un strat mai gros de grăsime dorsală şi un procent de carne macră mai redus. Această corelaţie este dependentă în principal de genotip. Influențarea calității carcasei prin alimentație este foarte dificilă, dacă genotipul exploatat are doar o capacitate moderată de a depune ţesut muscular. Reducerea densităţii principiilor nutritivi din dietă duce mai degrabă la scumpire, nu la scăderea costului, ca urmare a reducerii sporului mediu zilnic și, implicit, scăderea eficienţei utilizării furajului şi creşterea costului/kg. Acest cost ridicat este puţin probabil să fie compensat de valoarea mai ridicată a carcasei. De aceea, greutatea corespunzătoare a carcasei este determinată în principal de genotip, ţinând cont de cerinţele abatorului.
4. STAREA SĂNĂTĂŢII
Cu cât starea de sănătate a efectivului este mai bună, cu atât potenţialul genetic poate fi exprimat mai bine. Porcii sănătoşi au o depunere intensă a ţesutului muscular, utilizând mai bine o dietă cu un nivel proteic mai ridicat. Din contra, porcii care sunt afectaţi în mod serios de boli, necesită un nivel proteic mai redus, deoarece capacitatea lor de depunere musculară este scăzută. În această situaţie, administrarea excesului de proteină este inutilă şi creşte costul/kg spor. Starea sănătăţii are un efect major asupra cerinţelor nutritive şi este unul dintre factorii principali care determină alcătuirea dietei, celălalt fiind genotipul.
STRUCTURA RAŢIILOR FURAJERE
Citeşte articolul integral în Revista FERMA, ediţia 1-14 octombrie 2022!
un articol de
IOAN LADOȘI
USAMV Cluj-Napoca
