Înaintea Sărbătorilor Pascale mieii au fost valorificați cu circa 10 lei/kg în viu, dar apoi prețul a scăzut, în scurt timp, la 8-9 lei/kg, iar toamna, odată cu apariția în zona de nord a Moldovei a bolii limbii albastre, acest preț s-a prăbușit la 5,5-6,5 lei/kg în viu. Or, în anii buni, cele mai mari venituri s-au obținut prin vânzarea mieilor grei (30-40 kg) în perioada de toamnă la prețuri de 9-10 lei/kg în viu.
Pentru ca situația să fie și mai încâlcită, din anul 2015, plata mieilor predați la îngrășătorii se face numai prin cont bancar. Numeroși oieri sunt nemulțumiți de această situație, pentru că li s-a promis că vor primi banii a doua zi după livrarea mieilor, dar au trecut zile, luni… și nu au primit nici un leu.
Lâna și pieile nevândute constituie pierderi de zeci de milioane de euro
Lâna, mai cu seamă de la oile Țurcane, nu mai poate fi luată în calcul la venituri, pentru că prețul a fost de 1-2 lei/kg de lână și în multe cazuri nu a acoperit cheltuielile pentru tuns. Frecvent, pentru că nu au găsit cumpărători, oierii au ars stocuri importante de lână din anii anteriori și chiar din acest an.
Și cererea de miei îngrășați a fost mai mică în anul 2015, ca urmare a conflictelor armate din zona Orientului Mijlociu, care au blocat drumurile comerciale spre unele țări arabe mari importatoare de ovine.
Pieile de ovine, considerate ca fiind de calitate foarte bună, au fost valorificate la prețuri foarte mici sau rămân în stocuri de ani de zile. La aceste două produse – lână și piei – anual se pierd zeci de milioane de euro. O soluție ar fi realizarea unor cooperative ale asociațiilor crescătorilor, care să achiziționeze și să sorteze lâna și pieile pe calități și apoi să caute beneficiari interni și externi cu sprijinul unor experți din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Laptele de oaie este singurul produs la care prețul de achiziție a rămas ca și în 2014, adică 2,8-3,0 lei/litru, însă au crescut mult pretențiile ciobanilor mulgători, care și așa se găsesc greu, iar în multe zone din țară nu sunt unități de procesare care să achiziționeze lapte de oaie.
Per ansamblu, veniturile obținute anul trecut din valorificarea produselor de la ovine sunt categoric mai reduse comparativ cu anii anteriori.
Nici subvențiile nu mai sunt ca altădată
Într-o discuție particulară, persoane neavizate îmi sugerau să nu le mai țin partea oierilor pentru că primesc bani cu nemiluita de la guvern. Nu este așa! Subvenția pe cap de animal este de așteptat să scadă cu cel puțin 15-20% față de anul 2014 și să ajungă la jumătate față de cea acordată în 2012 (40,2 lei/oaie). O altă sursă de venit, aparent semnificativă, este subvenția pe pășunea concesionată/închiriată de la consiliile locale ale primăriilor. Până aici, intențiile sunt bune, numai că, în conformitate cu Legea 86/2014, pentru a încheia acest contract, trebuie realizat și amenajamentul pastoral pentru suprafața respectivă la nivel de țară. Or, la sfârșitul lui 2015 doar zece la sută din primării realizaseră proiectele de amenajament pastoral. Efectul? Multe primării au încasat subvenția pe suprafața de pășune, în defavoarea oierilor. Nu este de mirare că cele mai multe pășuni ale României, aflate în proprietatea statului, sunt neîngrijite și arată jalnic, pline de tufe, scaieți, pipirig, arbuști etc.
Pentru a ameliora mai rapid efectivele de ovine și pentru a mai îndulci situația financiară a unor oieri, Ministerul Agriculturii a luat inițiativa de a acorda sprijinul cuplat pentru ovine (Ordonanța 1468/06.2015) în valoare de 7 euro pe ovină în acest an, pentru un efectiv de 3,5 milioane ovine. Deci pentru cel puțin 6 milioane de ovine nu se va primi nici acest sprijin. Cei mai afectați sunt crescătorii de oi din zona de deal și cea montană, fiindcă majoritatea dețin sub 150 de oi și berbeci (efectiv minim eligibil), iar pentru anul trecut nu vor primi nici sprijinul pentru zona defavorizată.
Ca o ultimă lovitură…
…mai lipsea aplicarea Legii vânătorii și protecției fondului cinegetic (nr. 149/16.06.2015), care obliga oierii să stea cu oile „la arest”, în saivane, din 06 decembrie până în 24 aprilie. După protestele oierilor, din 15 decembrie 2015, guvernanții și-au dat seama de erorile acestei legi și au amânat aplicarea unor prevederi care îi afectează drastic pe oieri. În realitate, în zonele de șes și depresionar, din data de 06 decembrie 2015 și până în 02 ianuarie 2016, adică timp de trei săptămâni, oile au beneficiat de temperaturi de primăvară (5-18oC), putând pășuna la discreție și scutind oierii de cheltuieli ridicate de stabulație.
Per ansamblu, 2015 a fost pentru cei mai mulți crescători de oi un an cu convulsii, considerat cel mai dificil din ultimele două decenii. Această situație s-a reflectat fidel la cele mai mari târguri de ovine din această toamnă, de la Hațeg, Poiana Sibiului și Șugag, unde oferta de oi spre vânzare a fost foarte mare și cumpărători puțini.
Ministerul Agriculturii mai poate interveni în următorii ani prin politici de susținere și de stimulare a crescătorilor de ovine, pentru că acest sector are cel mai favorabil raport între importuri și exporturi din agricultura românească.
Articol publicat in revista Ferma nr.1(162) 1-31 ianuarie 2016
