Un studiu publicat pe baza datelor FAO arată, fără drept de tăgadă, faptul că producția cărnii de porc s-a triplat în ultimii 50 de ani, chiar dacă în topul acestei expansiuni se află carnea de pui.
Această creștere a derivat în primul rând din dezvoltarea capacităților de producție, dar și datorită productivității sporite asigurată de genetică, nutriție, echipamente și management.
O altă tendință clar vizibilă este creșterea dimensiunii unitare a fermelor, cele mici devenind mai mari, iar cele mari, și mai mari. Iar motivul este simplu şi, mai ales, logic!
SCAD COSTURILE ȘI CREȘTE VOLUMUL DE VÂNZĂRI
Prin expansiune creşte puterea economică, creşte volumul vânzărilor şi, cel mai important, scad costurile fixe de producţie pe unitatea de produs oferit pieţei.
Fermele mari au acces simplu şi uşor la credite bancare pentru dezvoltare sau finanţarea producţiei. Tot acestea dobândesc o putere sporită de negociere a preţurilor de vânzare (a porcului în viu sau a carcasei) şi de cumpărare (a utilităţilor, cerealelor, medicamentelor etc.).
Pe măsură ce dimensiunea efectivului exploatat creşte, cel mai important parametru urmărit de fermier devine profitul obţinut pentru fiecare kg de carne ce iese pe poarta fermei. Dimensiunea acestui profit depinde în cea mai mare măsură de managementul resurselor: animale, bani şi oameni!
CAPCANA ”MIRAJULUI” CELOR 16-18 PURCEI LA O FĂTARE
Reproducţia reprezintă, în esenţă, capacitatea sistemului şi, implicit, a fermierului de a multiplica numeric efectivul, într-o manieră fezabilă din punct de vedere economic şi care cuprinde aspectele legate de:
- Fertilitate
- Prolificitate
- Frecvenţa/intensitatea derulării ciclurilor reproductive
Acordarea unei importanţe exagerate prolificităţii scroafelor este una dintre cele mai frecvente „capcane” în care cad fermierii. Vrăjit de mirajul promisiunii celor „16-18 purcei la fătare”, fermierului îi scapă din vedere câteva aspecte esenţiale:
- cu cât numărul de purcei fătaţi este mai mare, cu atât greutatea fiecărui purcel, luat în parte, este mai mică;
- cu cât greutatea purceilor la naştere este mai mică, cu atât scade şi şansa acestora de a supravieţui până la livrarea spre abator, datorită creşterii inerente a mortalităţii;
- cu cât prolificitatea scroafei este mai mare, cu atât cresc pretenţiile acesteia faţă de calitatea mediului şi a furajului, dar şi riscul de epuizare a acesteia înainte de pragul socotit optim economic, adică media de 5-6 fătări consecutive.
DANEZII DAU RĂSPUNSUL CORECT!
Prolificitatea extrem de ridicată din fermă poate să se întoarcă împotriva fermierului dacă acesta nu îşi pune întrebarea: „Cât mă costă un purcel provenit dintr-un cuib de 17, faţă de cel care provine din cuibul de 14?”
Iar răspunsul a venit din partea celor mai renumiţi crescători din lume, fermierii danezi, care au ajuns la concluzia că purcelul provenit din cuibul de 14 este mult mai profitabil pentru fermă decât fratele celor 16.
În concluzie, cu toate că elementul REPRODUCŢIE al profitabilității pare să funcţioneze impecabil, apare un dezechilibru evident faţă de elementul PRODUCŢIE: se produce un număr mare de purcei cu un cost ridicat, dar şansa lor de a ajunge în 5 luni pe rampa de livrare scade considerabil.
ELEMENTELE CHEIE ALE UNUI MANAGEMENT PROFITABIL
Producția se referă la capacitatea fermierului de a scoate pe poarta fermei cât mai mulţi porci vandabili, la un cost cât mai mic şi un preţ cât mai mare, într-un timp cât mai scurt, la un moment dat.
Pentru a atinge acest obiectiv fermierul este obligat să menţină sub control:
- Cazarea sau condiţiile de întreţinere
- Eficienţa furajării
- Starea de sănătate a efectivelor
- Oamenii şi calitatea muncii lor
Pornind de la prezumţia că într-o fermă ipotetică elementul REPRODUCŢIE funcţionează „ca la carte” iar scroafele, prin potenţialul lor genetic, produc în medie 14-16 purcei pe fătare, putem spune că „arta” de a fi un fermier profesionist de-abia acum începe.
REUȘITA DEPINDE ȘI DE OM!
Faptul ca scroafa ne-a „dăruit” acești purcei viabili nu mai are nici o valoare atât timp cât fermierul nu reuşeşte să-i ajute să traverseze cele 150-160 de zile pe care aceştia ar trebui să le petreacă în fermă. În acest interval, reuşita depinde într-o tot mai mare măsură de om, nu de porc!
Degeaba am primit acest cadou preţios de la scroafă, dacă din cauza noastră purceii nu au asigurate toate condiţiile necesare pentru:
- a atinge greutatea de 6-7 kg la vârsta de 22-24 de zile
- a ajunge la greutatea de 100 kg în mai puţin de 160 de zile
- a avea un spor mediu zilnic de peste 600 g/ zi de la naştere la livrare
Fermierul trebuie să devină conştient de posibilitatea trecerii afacerii cu porci de la amatorismul optimist la profesionalismul realist. Succes!
ECHILIBRUL DINTRE PRODUCȚIE ȘI REPRODUCȚIE
În ciuda faptului că noţiunea de profitabilitate, în sine, ar putea avea un ecou pretenţios, conceptul nu urmăreşte decât atingerea unui obiectiv cât se poate de clar şi evident: identificarea tuturor posibilităţilor de a stabili o diferenţă cât mai mare între costul producerii unui kg de carne de porc şi preţul de vânzare a acestuia.
Secretul succesului nu constă numai în a „face bine” reproducţia sau producţia, ci în a menţine un echilibru constant între cele două feţe ale aceleiaşi monede.
un articol de IOAN LADOȘI, USAMV Cluj-Napoca
