O semănătură de calitate este atunci când:

• sămânţa a fost corect repartizată pe orizontală, la aceeaşi adâncime;
• semănatul s-a făcut pe un substrat de sol aşezat, cu aport capilar al apei la nivelul seminţei, unde germinarea şi răsărirea plantelor au loc în timp scurt exploziv, uniform, cu plante viguroase;
• dacă s-a realizat densitatea stabilită, cu acoperirea rapidă a terenului şi înăbuşirea buruienilor.

EXEMPLE DE ”AŞA NU”

1. Sămânţa nu e de calitate. Seminţele trebuie să fie certificate, însoţite de buletin de analiză şi procurate de la comercianţi autorizaţi. Folosirea seminţei din propria magazie sau de la comercianţi necunoscuţi, fără a preciza genetica şi facultatea germinativă, va produce culturi neuniforme al căror potenţial de producţie va fi mai mic cu 30-40%.
2. Nu se efectuează tratamentul seminţei. Sămânţa trebuie tratată pentru a preveni atacul de boli şi dăunători, în special în primele faze de vegetaţie. Altfel vor dispărea multe tinere plante, scăzând densitatea şi favorizând înmulţirea buruienilor.
Seminţele de leguminoase trebuie tratate cu preparatul specific – nitragin – înainte de semănat şi trebuie ferite de razele soarelui. Aşa se poate asigura o activitate simbiotică intensă şi, ca urmare, recolte bogate.
3. Nu se respectă epoca optimă de semănat specifică fiecărei culturi; ea poate varia în funcţie de evoluţia condiţiilor meteo. În procesul de germinare, activitatea enzimatică se declanşează la o anumită temperatură: la 2-3°C pentru mazăre şi lucernă, la 8-9°C pentru soia şi fasole.
4. Nu se asigură adâncimea corectă. Fiecare cultură necesită o anumită adâncime de încorporare a seminţei în sol pentru a realiza răsărirea uniformă.

foto: canva.com

De exemplu:

• Cerealele, pentru a răsări, au tulpiniţa protejată de coleoptil. Dacă se găsesc la adâncime mai mare decât lungimea coleoptilului, nu mai pot străbate stratul de sol pentru a ajunge la suprafaţă, dar şi pentru că rezerva de hrană din bob s-a terminat.
• Culturile cu germinaţie epigeică (fasolea, soia), care scot cotiledoanele afară din sol, dacă sunt încorporate la adâncime mai mare, nu mai pot ajunge la suprafaţă.
De aceea, la pregătirea patului germinativ trebuie afânat solul numai până la adâncimea specifică fiecărei culturi.

5. Pat germinativ pregătit necorespunzător. Patul germinativ este bine pregătit atunci când la nivelul de încorporare a seminţei terenul este aşezat cu densitatea aparentă (Da) de 1,4 g/cmc, iar deasupra solul să fie afânat, cu Da de 1,0-1,1 g/cmc, pentru a ajunge aerul şi căldura la sămânţă. Aceasta se poate realiza cu combinatorul bine reglat, în nici un caz cu grapa cu discuri, care răscoleşte solul pe adâncimi neuniforme, cu mari pierderi de apă.
6. Deplasarea incorectă a agregatului de semănat. Maşina de semănat nu trebuie să se deplaseze pe aceeaşi direcţie pe care s-a pregătit patul germinativ, ci oblic sau perpendicular. Altfel sămânţa va ajunge în sol la diferite adâncimi şi răsărirea va fi neuniformă şi eşalonată.
7. Rândurile nu sunt drepte, paralele şi echidistante, caz întânit acolo unde nu se realizează corect distanţa între brăzdare la semănătoare, nu se calculează corect deschiderea marcatoarelor şi când tractorul are joc mare la volan şi nu poate menţine corect direcţa de mers.
8. Nu se corelează lăţimea de lucru a semănătorii cu celelalte componente tehnologice. Lăţimea de lucru a semănătorii, pentru plante prăşitoare, trebuie perfect corelată cu lăţimea de lucru a cultivatorului, tractorul intrând pe aceleaşi urme. În acest fel nu sunt tăiate plantele. La fel, se corelează şi combina cu sistemul de irigare.
9. Nu se realizează densitatea stabilită. Densitatea plantelor nu se obţine când se foloseşte sămânţă a cărei facultate germinativă nu se cunoaşte sau când nu se reglează corect semănătoarea, în special proba cu seminţe, răzuitorul de boabe, puterea exhaustorului etc.
Existenţa golurilor în cultură duce la creşterea şi dezvoltarea neuniformă a plantelor şi la coacerea neuniformă, cu pierderi la recoltare. În goluri se dezvoltă buruienile, care consumă apa şi hrana plantelor de cultură.

10. Nu se reglează corect ecartamentul tractorului. Distanţa dintre roţile tractorului trebuie reglată astfel încât să calce pe mijlocul intervalului dintre rânduri.
11. Nu se asigură turaţia necesară la capetele parcelei. Înainte de intrarea în parcelă, se coboară semănătoarea pe sol, se turează motorul şi axul prizei de putere, pentru ca exhaustorul să absoarbă seminţe la toate orificiile discului distribuitor, iar la intrarea în parcelă să asigure distribuirea seminţei la distanţele stabilite. Dacă se turează motorul doar la intrarea în parcelă, apar goluri.
12. Coborârea bruscă a semănătorii pe sol, şi mai ales dacă se dă înapoi, înfundă brăzdarele cu pământ şi acestea nu mai pot distribui seminţele.
13. Viteza de deplasare. Culturile cu densitate uniformă se pot obţine atunci când agregatul de semănat se deplasează în lucru cu viteză şi turaţie constante.
14. Discuri distribuitoare necorespunzătoare. Discurile distribuitoare trebuie să aibă diametrul orificiilor în funcţie de mărimea seminţei, iar pentru unele culturi (sfecla de zahăr) grosimea se ajustează corespunzător.
15. Nu se măsoară corect zona de întoarcere. La însămânţarea în rânduri dese este necesar ca la capetele parcelelor să se măsoare o zonă de întoarcere egală cu una sau două lăţimi de lucru ale semănătorii. Aceste suprafeţe se vor însămânţa la încheierea lucrării, de-a curmezişul parcelei.

La desprimăvărare, terenul bine aprovizionat cu apă, mărunţit şi nivelat, afânat corespunzător, cu densitatea aparentă (Da) 1,30 g/cmc este pregătit pentru însămânţări. Click AICI şi vezi care sunt situaţiile în care semănatul e ratat din start!

un articol de
VASILE POPESCU