un articol de
Vasile Popescu

Apa este factorul decisiv al producţiei agricole. De aceea sunt necesare măsuri agrotehnice corespunzătoare pentru ca plantele să o aibă mereu la dispoziţie.

Iată 13 practici agrotehnice prin care aduci şi menţii apa la rădăcina plantelor:

1. Sistemele de lucrare a solului, prin realizarea unei afânări optime, permit înmagazinarea unei cantităţi mai mari de apă în sol.

2. Aplicarea îngrăşămintelor organice, a amendamentelor şi cultivarea de graminee şi de leguminoase perene restructurează terenul. Solul cu structură glomerulară asigură o bună porozitate şi permeabilitate pentru acumularea şi conservarea apei. Calciul din amendamente asigură o structurare stabilă, iar ierburile perene, prin rădăcini, fragmentează şi presează particulele de sol. În solul cu structură bună se infiltrează 85% din precipitaţii, faţă de 30-40% în solul nestructurat.

3. Rotaţia culturilor cu înrădăcinare la diferite adâncimi consumă apa din diferite straturi şi nu epuizează unele zone. Cerealele păioase, fasolea, inul, mazărea, cu înrădăcinare superficială, consumă apa până la 0,5-1 m adâncime, iar porumbul, floarea-soarelui, sfecla de zahăr, până la 1-2 m adâncime.
O corectă rotaţie a culturilor reduce gradul de îmburuienare, buruienile fiind mari consumatoare de apă. Astfel, în monocultura de grâu, la rotaţia de 2 ani, s-au găsit 416 buruieni/mp, în rotaţia de 2 ani – 134 buruieni/mp, iar la cea de 3 ani – 68 buruieni/mp.

4. Folosirea de specii şi soiuri (hibrizi) mai rezistente la secetă, cu înrădăcinare profundă, cu suprafaţa foliară redusă, cu perioada de vegetaţie mai scurtă, cu creştere rapidă şi rezistente la stresul hidric, care ajung la maturitate cu un consum de apă mai mic.
Astfel, consumul specific la mei este de 311, la sorg 322, pe când la grâu este 518 şi la in – 905.

5. Reducerea gradului de îmburuienare, acestea fiind mari consumatoare de apă, de 2-4 ori mai multă decât plantele de cultură. Consumul specific la porumb este 368, însă la buruieni este de 800-1200.
Apa se mai pierde şi prin lucrările de eliminare a buruienilor.

foto: Traction Magazine

6. Reducerea pierderilor de apă astfel:

– muncirea solului cu paie reduce evaporarea apei de 3-4 ori;
– terenul mărunţit şi nivelat pierde mai puţină apă cu 30-40%;
– efectuarea praşilei şi distrugerea crustei reduce evaporarea apei din sol: în porumbul prăşit se pierd 1,8 mm/zi şi în cel neprăşit – 4,9 mm/zi.

7. Semănatul în epoca optimă asigură o germinare bună şi o răsărire explozivă şi uniformă, cu plante viguroase care acoperă şi protejează solul şi elimină concurenţa din partea buruienilor, care sunt mari consumatoare de apă.

8. Densitatea optimă a plantelor în funcţie de rezerva de apă din sol. În condiţii de secetă, densitatea este mai mică, dar uniform repartizată pentru a menţine în lan o umiditate relativă a aerului mai mare, reducând evapotranspiraţia şi împiedicând creşterea buruienilor. De exemplu, porumbul cu 70.000 pl/ha a pierdut 82 mm de apă/zi, iar când a avut 40.000 pl/ha, neuniform repartizate, 114 mm/zi.

9. Folosirea raţională a îngrăşămintelor. S-a constatat că printr-o fertilizare echilibrată se asigură necesarul de hrană pentru plante cu mai puţină apă. De exemplu, consumul specific la grâu este 349 în condiţii de fertilizare şi 928 fără fertilizare.
Concentraţia soluţiei solului mai mare, asigurată prin fertilizare, reduce evaporarea apei.
Aplicarea anumitor îngrăşăminte foliare, tip SunGuard, reduce evapotranspiraţia cu 75%.

10. Tăvălugirea terenului proaspăt arat asigură aşezarea solului şi reduce evaporarea apei. Dar nu cu tăvălugul neted, ci cu cel cu inele, dinţat, stelat etc. Prin tăvălugire, solul se mărunţeşte şi se nivelează, reducând suprafaţa de evaporare.

11. Măsuri sezoniere pentru reţinerea zăpezii prin:

– realizarea de valuri de zăpadă, cu pluguri speciale, distanţate la 10-15 m;
– ziduri din baloţi de paie sau calupuri de zăpadă, distanţate la 12-15 m;
– montare de parazăpezi, care după ce au fost îngropate 2/3 în zăpadă, se mută pe altă poziţie la 20-25 m;
– câte 2-3 rânduri de tulpini de sorg, porumb, floarea-soarelui lăsate sub formă de perdele, la 20-25 m;
– împrăştierea de paie, pleavă, rumeguş, care întârzie topirea zăpezii cu o săptămână;
– pe pante se execută arături paralele cu curbele de nivel, cu coame, care sunt obstacole contra vântului;
– culturile verzi asigură reţinerea zăpezii şi o bună înmagazinare a apei.

12. Prezenţa perdelelor forestiere de protecţie, care:

– reduc viteza vântului cu 30% şi, deci, evapotranspiraţia plantelor;
– pierderile de apă prin evaporare sunt mai mici cu 20-45%;
– asigură o umiditate relativă a aerului mai mare cu 30-35% şi, deci, transpiraţia plantelor;
– asigură depunerea zăpezii în strat uniform şi fiecare strat de 10 cm asigură 300 mc/ha apă;
– între perdele se acumulează 300-500 mc/ha de apă în plus.
13. Irigaţiile: se recomandă norme de udare mai mici, pentru a valorifica eficient eventualele precipitaţii. Dacă nu apar ploi, se reduce intervalul dintre udări.

Click AICI şi află care sunt cele 12 măsuri anti-secetă!

ŞTIAŢI CĂ…

• Se apreciază că atunci când în sol, pe stratul 0-90 cm, s-au acumulat 100-150 mm de apă, plantele pot rezista timp de 1-2 luni la secetă?
• Îngrăşămintele organice reţin cu 20% mai multă apă, iar humusul de 4-6 ori, întârziind cu 2 săptămâni apariţia secetei pedologice?

SEMNELE UNUI SOL BINE AFÂNAT
Este considerată afânare optimă atunci când solul:

• are densitatea aparentă de 1-1,4 g/cmc;
• porozitatea totală este 48-60%, din care cea capilară este de 30-36%, iar porozitatea necapilară (de aeraţie) este 18-24%;
• permeabilitatea este bună atunci când după o ploaie, în 24 ore, umiditatea ajunge la 1 m adâncime.

Straturi impermeabile din sol se distrug prin afânarea adâncă.