Apa a devenit factorul determinant al producției agricole. Resursele de apă trebuie gestionate cu maxim de pricepere și responsabilitate pentru a fi folosite numai în aprovizionarea plantelor de cultură.

Pentru buna gestionare a apei este necesar să se cunoască și regimul hidric al solurilor din fiecare zonă agricolă.

FACTORI CARE DETERMINĂ CIRCUITUL APEI ÎN SOL

Ansamblul fenomenelor de alimentare, de circulație, de reținere și de pierdere a apei, care determină dinamica umidității și direcția predominantă a curentului de apă din sol constituie regimul hidric al solului.

Circuitul general al apei este determinat de cantitatea de apă primită, reținută și pierdută de sol, de proprietățile hidrice ale solului, de climă, de relief, de adâncimea apei freatice și de intervențiile omului.

PROPRIETĂŢILE HIDRICE

La proprietățile hidrice se au în vedere permeabilitatea, capilaritatea și capacitatea de reținere a apei.

1. Permeabilitatea este capacitatea solului de a lăsa să treacă apa, mai ușor sau mai greu, în funcţie de porozitatea solului, iar porozitatea depinde de gradul de afânare a solului. Permeabilitatea este mică la 0,6-2 mm/oră și mare la 10-35 mm/oră.
2. Capilaritatea reprezintă înălțimea de ridicare a apei prin capilare, în funcție de diametrul acestora. Din pânza freatică se poate ridica la 0,5-1 m în solurile cu textură grosieră și la 2-3 m în solurile cu textură fină.
3. În aprecierea tipului de regim hidric mai trebuie cunoscut Indicele de ariditate (Ia) din fiecare zonă care se calculează cu formula: Ia = P/T + 10, unde P este media precipitațiilor din zonă şi T – temperatura medie a zonei.

Poate avea valorile:

• sub 25 în zonele de stepă și silvostepă cu climat arid și umed
• 25 este limita între climatul secetos și subumed
• 26-32 se găsește în zona forestieră și moderat umedă
• 32-45 se găsește în zona forestieră umedă
• peste 45 se găsește în zona montană

Pierderile de apă din sol pot avea loc prin evaporare la suprafața solului și prin transpirația plantelor (ET) evapotranspirație. ETP reprezintă evapotranspirația potenţială din solul permanent aprovizionat cu apă în optim și acoperit cu un covor vegetal încheiat.

TIPURILE DE REGIM HIDRIC

Vom întâlni termenul “percolează” care înseamnă “străbate”.

1. Regim hidric parţial percolativ este caracteristic solurilor cu deficit de umiditate (zonă de stepă) și când apa freatică se află la adâncime mai mare, neputând influența umiditatea solului. Ia este mai mic de 25 iar ETP este mai mare decât precipitațiile din zonă.
2. Regimul hidric periodic percolativ se întâlnește în zonele de silvostepă. Aici curentul de apă, la anumite intervale, ajunge la pânza freatică, adică percolarea afectează periodic întregul profil de sol. Ia are valori de 26-35 iar ETP este egală cu precipitațiile.
3. Regimul hidric percolativ se întâlnește în zonele mai umede de păduri de câmpie, deal și podiș. Aici curentul de apă percolează anual stratul de sol, până la pânza freatică. Ia are valori de 35-45 iar ETP este mai mică decât precipitațiile.
4. Regimul hidric percolativ repetat este caracteristic zonelor alpine, în care percolarea are loc de mai multe ori pe an. Ia este mai mare de 45 iar ETP este mult mai mică decât precipitațiile.
5. Regimul hidric exudativ se întâlnește în zona de stepă și silvostepă, dar cu pânza freatică mai spre suprafață (sub 3 m – adâncimea critică) și există un curent ascendent de apă care umezește solul până la suprafață. Exudativ înseamnă că solul pierde prin evaporare mai multă apă decât primește din precipitații. Solul este permanent umezit.
6. Regim hidric exudatuv în profunzime se găsește în zone cu pânza freatică la adâncimi mai mari de 3 m și curentul ascendent de apă umezește solul numai în partea inferioară a profilului.
7. Regim hidric freatic stagnant prezent în zone cu pânză freatică la peste 3 m adâncime, dar în condiții de climă umedă. Aici evaporarea nu depășește nici apa provenită din precipitații, astfel încât apa ridicată din pânza freatică este apă stagnantă.
8. Regim hidric freatic stagnant de profunzime. Aici apa are caracter stagnant numai la baza profilului de sol.
9. Regim hidric stagnant se întâlnește în solurile greu permeabile, în condiții de climă umedă. Ca urmare a stagnării apei, solul prezintă exces de umiditate în partea superioară, uneori chiar de la suprafață.
10. Regim hidric de irigații se întâlnește în perimetrele irigate. Prin aplicarea irigațiilor se produce o umectare mai profundă și repetată a solului, fără a se schimba regimul hidric natural al acestuia.

Exploatarea nerațională a solurilor, prin aplicarea de tehnologii de cultură necorespunzătoare, a dus la degradarea continuă a acestora ajungându-se, de multe ori, la starea lor de nefolosință!

un articol de VASILE POPESCU