
Fertilitatea este capacitatea solului de a pune la dispoziţia plantelor substanţele nutritive şi apa şi de asigura condiţii fizice, chimice şi biologice necesare creşterii şi dezvoltării acestora.
Pentru a asigura o bună fertilitate este necesar să cunoaştem bine proprietăţile solului şi să acţionăm pentru îmbunătăţirea lor.
Aceste proprietăţi se referă la:
- Textura solului: proprietatea de a avea partea minerală alcătuită din particule de diferite mărimi şi anume: nisip cu diametrul de 0,02-2 mm; praf cu diametrul 0,02-0,002 şi argilă cu diametrul sub 0,002 mm. Textura solului poate fi grosieră din care fac parte solurile nisipoase şi nisipo lutoase; mijlocie cu solurile luto-nisipoase şi lutoase; şi textura fină cu solurile luto-argiloase şi argiloase. Pentru cultura plantelor cele mai bune sunt solurile cu textură mijlocie.
- Structura solului constă în cimentarea particulelor de sol (praf şi nisip) în agregate structurale stabile, cimentare realizată de complexul coloidal argilo-humic. Când în complexul coloidal participă şi calciu se obţin agregate structural cu cea mai mare stabilitate hidrică. Starea structurală a solului asigură o bună porozitate şi permeabilitate pentru apă, un regim aero hidric, termic şi de nutriţie optim pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor. Solul se consideră slab structurat când mai puţin de 25 % din masa solului este structurată, moderat structurat când are 25-75 % şi bine structurat la peste 75 %.
- Densitatea solului reprezintă raportul dintre greutatea solului uscat şi volumul ocupat de partea solidă a solului. Are valori de 2,5-2,7 g/cm3 şi valoarea mai mică ne indică prezenţa materiei organice în sol care este foarte importantă.
- Densitatea aparentă (greutatea volumetrică) reprezintă raportul dintre greutatea solului uscat şi volumul total, în aşezare naturală unde participă şi porii solului. Are valori de 1,1-1,8 g/cm3. Valoarea optimă pentru plante este de 1,0-1,45 g/cm3.
- Porozitatea solului este formată din pori capilari cu diametrul mai mic de 1 mm şi pori necapilari cu diametrul mai mare de 1 mm. Porii capilari, de regulă sunt cu apă iar cei necapilari cu aer. Pentru plante cel mai bine este ca raportul apă/aer să fie 2/3 apă şi 1/3 aer. Porozitatea optima totală să fie 48-60 % din care porozitatea capilară 30-36 % iar cea necapilară (de aeraţie) 18-24 %.
- Consistenţa solului reprezintă gradul de rezistenţă la deformare şi această rezistenţă este slabă pe solul nisipos şi este tare pe solul argilos. Favorabilă plantelor este consistenţa medie de pe solurile lutoase.
- Plasticitatea este proprietatea solului de a se modela uşor. Lucrat la umiditatea optima solul se desface uşor pe linia de minima coeziune dintre agregatele structurale şi se varsă în urma plugului.
- Aderenţa – proprietatea solului umed de a se lipi de uneltele cu care se lucrează. De aceea se recomandă ca orice lucrare să se efectueze la umiditatea optimă, când solul este reavăn.
- Gonflarea constă în mărimea volumului solului prin îmbibarea cu apă şi micşorarea volumului la contracţie când pierde apa. Ca şi procesul de îngheţ-dezgheţ, prin gonflare-contracţie se poate realiza mărunţirea bolovanilor fără intervenţia utilajului.
- Rezistenţa la arat este foarte importantă pentru calitatea lucrării şi pentru consumul de motorină. Se poate calcula cu următoarea formulă:
K = P/a x b
P = forţa tracţiuni necesară (kgf/dm2)
a = adâncimea brazdei (cm)
b = lăţimea brazdei (cm)
Rezistenţa la arat, la umiditatea optimă este:
- 35-45 Kgf/dm2 pe solul nisipos (uşor)
- 46-55 Kgf/fm2 pe solul mijlociu (lutos)
- 56-75 Kgf/dm2 pe solul greu (argilos)

CÂND CREȘTE REZISTENȚA LA ARAT?
Rezistenţa la arat creşte cu 10-30 % pe solul compactat şi de 30-50 % când se lucrează pe un sol foarte uscat sau foarte umed.
Rezistenţa scade cu 40% pe solul cu structura glomelurală stabilă.
Creşterea rezistenţei cu 1 Kgf/dm2 măreşte consumul de motorină cu 0,23 l/ha.
un articol de
Vasile POPESCU