În alcătuirea unui sistem de fertilizare se au în vedere însuşirile fizice, chimice şi biologice ale fiecărei parcele, condiţiile climatice din perioada de vegetaţie şi favorabilitatea lor, particularităţile tehnologice ale culturilor din asolament şi caracteristicile agrochimice ale îngrăşămintelor folosite.

REGULI PENTRU STABILIREA CA LA CARTE A DOZELOR DE ÎNGRĂȘĂMINTE:

1. Fertilitatea naturală a solului pe baza cartărilor agrochimice
Se consideră fertilitate scăzută: N sub 0,100%; P2O5 – 0,100-0,150%, K2O – 0,51-0,80%.
Se consideră fertilitate normală: N – 0,170%; P2O5 – 0,2500 – 0,300; K2O – 0,121-0,160
2. Consumul specific al plantelor din asolament şi nivelul producţiei planificate.
De exemplu, pentru o cultură de grâu (boabe şi producţie secundară) se consumă: 25-35 kg N, 12-18 kg P2O5 şi 25-30 kg K2O
Se are în vedere că în anul de aplicare se utilizează 43% din azot, 16% fosfor şi 30% potasiu.
3. Soiul (hibridul) cultivat – capacitatea lui de valorificare a îngrăşămintelor.
4. Reacţia solului (pH) pentru a se aplica îngrăşăminte cu reacţia acidă pe solurile alcaline [(NH4)2SO4)], cu reacţie alcalină pe solurile acide (nitrocalcar) şi (NH4)2NO3) pe solurile neutre.
5. Fertilizarea aplicată plantelor premergătoare.
6. Sistemul de cultură (irigat, neirigat), ştiind că în condiţii de irigare se aplică doze mai mari, pentru producţii superioare.
7. Cantitatea de precipitaţii din anul anterior şi din perioada toamnă-iarnă, pentru a cunoaşte rezerva de apă a solului în funcţie de care doza de azot creşte cu 3 kg pentru fiecare 10 mm acumulaţi în plus şi scade cu 4-5 kg pentru fiecare 10 mm în minus. Dacă umiditatea a ajuns la 60 cm adâncime, se scade 50% din doză şi se aplică doza întreagă, dacă a ajuns la 120 cm.
8. Textura solului, având în vedere că pe solul uşor coeficientul de utilizare a azotului este de 30-35%, iar pe cel greu este de 40-50%.
9. Starea de vegetaţie a culturilor în primăvară (densitate, înfrăţire): se adaugă 15-20 kg N/ha la densitate redusă şi înfrăţire slabă; se scad 15-20 kg N/ha, când densitatea şi înfrăţirea sunt bune.
10. Se folosesc îngrăşăminte cu eliberare controlată pentru asigurarea necesarului de azot pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, care conţin inhibitori ai nitrificării şi care asigură eliberarea azotului în 100-120 zile, faţă de 7-10 zile, precum şi îngrăşăminte granulate prevăzute cu peliculă de ulei care asigură eliberarea treptată a azotului.

Prin aceasta se poate reduce necesarul de îngrăşăminte la o treime sau la jumătate.
Click AICI şi vezi cum poţi evita câteva greşeli majore de fertilizare!

SOLUŢII LA ÎNDEMÂNĂ

Dacă se folosesc culturile leguminoase, ce îmbogăţesc solul în azot, şi se practică inocularea solului cu micorize, se poate realiza prevederea Comisiei Europene de a reduce necesarul de îngrăşăminte chimice cu 20%.
Nu vor lipsi îngrăşămintele foliare cu macro şi microelemente, cu biostimulatori şi cu aminoacizi, care cresc valorificarea îngrăşămintelor cu azot cu 6-18% şi pe cele cu fosfor cu 6-9%. Se ştie că îngrăşămintele foliare reprezintă doar 3-5% din totalul elementelor nutritive consumate, dar asigură sporuri de producţie de 20-35%.

un articol de
VASILE POPESCU